Probabil că o vacanţă în Cuba nu este ceva planificabil de azi pe mâine, dar un weekend la Marea Neagră se rezolvă din mers. Şi dacă tot ai ajuns acolo, sau la piscina din zonă, întinde-te pe şezlong, pune-ţi iPod-ul cu Buena Vista şi închide ochii. Un mojito e tot ce lipseşte. Iar ca să ştii ce dai pe gât, uite despre ce e vorba:
Mojito a prins teren prin anii ’80 în America şi cum tot ce e exportat de la Unchiul Sam prinde la populaţie, oricare ar fi ea, s-a răspândit repede cheful de “un mojito!”. Deşi în Cuba natală băutura văratică făcea furori cu multă vreme înainte. Dovadă este pasiunea lui Hemingway pentru mojito-ul din La Bodeguita del Medio, localul lui favorit din Havana.
Pentru un mojito perfect, trebuie zdrobite în prima fază feliile de lime, cu frunzele de mentă şi cu zahărul sau siropul de trestie de zahăr. Dacă e zahăr, brun, evident, amestecă până se dizolvă. Alcoolul se toarnă abia după aceea.
Cubanezii adaugă adesea şi biter Angostura în mojito, pentru a-i tăia din dulceaţă, reţetă adoptată şi de unele baruri europene. Aşa că dacă nu îţi plac băuturile amare şi nu ştii exact modul de preparare, mai bine întreabă barmanul înainte de a comanda. E de preferat să foloseşti cuburi de gheaţă în locul gheţii zdrobite pentru că se vor topi mai greu şi vor păstra nediluată băutura pentru mai mult timp. Nu folosi un pistil prea dur în zdrobirea ingredientelor, pentru că menta trebuie să fie doar puţin strivită, atât cât să iasă uleiurile esenţiale din ea, nutrebuie ca frunzele să fie şi rupte. Dacă nu ai la dispoziţie un pistil de cocktailuri, poţi să încerci cu o lingură.
Adaugă un comentariu