Indiferent dacă ești genul de persoană care-și pune ketchup peste cartofii prăjiți sau una care preferă să îi scufunde în maioneză sau în sos de usturoi, probabil cunoști destule lucruri despre condimente. Sosurile completează orice masă și indiferent unde te-ai duce în lumea asta, vei găsi tot felul de variante servite alături de diverse preparate. Să aruncăm o privire asupra celor mai populare sosuri, pentru cele mai cunoscute țări și regiuni de pe glob:
1 Maioneză // Statele Unite
Timp de mulți ani, ketchup-ul (care este de origine asiatică) a fost condimentul cel mai folosit în S.U.A. În ultima perioadă, însă, americanii au declarat maioneza drept noua regină a sosurilor.
Probabil că acest lucru se datorează creșterii popularității ouălor umplute sau a sandwich-urilor de casă. Oricum ar fi, maioneza s-a raspândit în întreaga țară neobișnuit de repede, începând cu anul 2013. Sosul cu gust de ou își are rădăcinile în Franța sau Spania – invenția lui încă fiind disputată de cele două țări.
2 Salsa // Mexic & America de Sud
Încă din anul 3000 î.H, aztecii au amestecat chili cu roșiile. De-a lungul mileniilor care au urmat, rețetele au devenit ceva mai complicate, iar conchistadorii au numit acest amestec „salsa”. Fiind precursorul multor sosuri picante din America, versatilitatea acestuia (când vine vorba de gustul picant și consistență) atrage invariabil foarte multă lume.
3 Sosul brun // Marea Britanie și Irlanda
Marca populară este HP, dar sosul brun de la oricare alt brand e la fel de delicios, atâta timp cât e servit cu pește pane și cartofi prăjiți (celebrul preparat fish & chips). Sosurile brune pot fi dulci sau acrișoare și se aseamănă mult cu sosurile pentru friptura americană. Au o varietate de utilizări în multe mâncăruri savuroase, așa că nu e de mirare dacă găsești o sticlă în orice gospodărie din Marea Britanie.
4 Sosul de banane // Filipine
Când Statele Unite a început să-și pună amprenta asupra Filipinelor, la mijlocul secolului al XX-lea, ketchup-ul s-a răspândit rapid în întreaga națiune. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ketchup-ul de tomate era, însă, o raritate. Din moment ce roșiile erau greu de găsit în arhipelag, s-a inventat un sos de banane, cunoscut sub numele de ketchup de banane.
Acesta este adesea vopsit în roșu pentru a imita aspectul clasic al ketchup-ului. Dulceața sosului de banane îl diferențiază de sosul de tomate, cu toate că împărtășește multe dintre utilizările sale.
5 Vegemite // Australia
Britanicii au avut inițial monopol asupra unei substanțe ușor sărată, pe nume Marmite. Cu toate acestea, în 1923, Cyril Callister a recreat rețeta, adăugând mai multă vitamina B și sodiu.
Acest condiment lipicios, potrivit pentru micul dejun, este făcut din drojdie de bere și este considerat ca având origini australiene din clipa în care a fost introdus în porțiile oferite soldaților în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În 2015, australienii au început să folosească Vegemite pentru a crea alcool. Ulterior, guvernului i s-a solicitat limitarea vânzării.
6 Harissa // Tunisia și Africa de Nord
Când spaniolii au adus ardeiul iute în Tunisia, în secolul al XVI-lea, habar n-aveau că urmau să intre în istoria condimentelor. Deși gustul variază, dacă te deplasezi prin Africa de Nord, această pastă de chili are întotdeauna un impact major și o consistență incredibilă, fiind deosebit de aromat și nelipsit de la orice masă nord-africană.
7 Wasabi // Japonia
Datează din secolul al X-lea și, de atunci, wasabi-ul a dat o nouă savoare bucătăriei japoneze. Planta face parte dintr-o familie care include hreanul și muștarul. Ca să prospere, are nevoie de apă rece și proaspătă, cu un echilibru de minerale. Din această cauză, producția de wasabi e rară.
Popularitatea wasabi-ului dincolo de Japonia a adus multe condimente alternative făcute (în mare parte) din hrean și coloranți alimentari verzi. Wasabi-ul authentic se strică în termen de 15 minute de la preparare, astfel că tradiția este de a-l servi sub sushi, pentru a-și păstra aroma.
8 Ajvar // Serbia
Această așa-numită „salsa sârbească” este servită în toate națiunile balcanice ca preparat sau ca aperitiv. Numele de ajvar diferă, dar pasta de ardei roșu este întotdeauna de încredere. O poți combina cu un preparat cu carne fierbinte sau o poți servi ca un aperitiv rece: va fi mereu pe placut papilelor tale gustative. Pentru că, nu-i așa?, ai mâncat de multe ori… zacusca.
9 Chutney // India
De mii de ani, chutney-ul a fost un adaos de neînlocuit, care poate îndulci sau condimenta orice mâncare, în funcție de rețeta folosită. Brahmanii au descoperit puterile de conservare ale condimentelor și au început să le amestece cu diferite fructe și legume. Britanicii au dus în cele din urmă chutney-ul dulce în UK, în Africa și în Caraibe. Dar chutney-ul indian este cel mai complex atunci când vine vorba de aromă și textură.
10 Sriracha // Thailanda
Originile acestui sos atât de iute (unul dintre cele mai apreciate din lume) poate provoca controverse, având în vedere importanța sosului sriracha în bucătăria vietnameză – în special în prepararea mâncării pho, precum și a popularei versiuni produse de vietnamezul american David Tran, de la Huy Fong Foods. Cu toate acestea, originea reală a srirachei este thailandeză.
Făcut din pastă de ardei iute, oțet distilat, usturoi, sare și zahăr, cuvântul sriracha vine de la numele orașului din care își trage originea acest sos – Si Racha (sau Sri Racha) din Thailanda.
11 Sos Hoisin // China
A nu fi confundat cu sriracha. Sosul hoisin adaugă un gust dulce, sărat şi iute la orice fel de mâncare. În esență, este un sos de barbeque chinezesc (specific cantonez), aflându-se la intersecția dintre sosul brun și sosul picant. Rața Peking s-ar simți dezbrăcată fără o manta sănătoasă de sos de hoisin.
Citește și Condimentele – ghid de utlizare
Adaugă un comentariu