Ciocolata este cel mai popular desert. Este medicamentul bun la toate, este aliatul tuturor,fie că e vorba de depăşirea unei depresii, de impresionarea unui partener sau de câştigarea inimii unui copil. Uite însă câteva statistici legate de ciocolată dar și câteva repere din istoria acestui dulce produs.
Îndulcirea Europei
Poporul considerat campionul romantismului, adică cel francez, este foarte prieten cu ciocolata. 97% dintre francezi o consumă cel puţin o dată pe săptămână. Ba, unii din ei, cam o treime din cei chestionaţi, mănâncă ciocolată o dată pe zi. Însă în medie, un francez consumă 6,8 kg de ciocolată pe an. Asta prin comparaţie cu belgienii şi elveţienii care termină fiecare în parte câte 10 kg annual pe cap de locuitor. Francezii sunt însă campioni la consumul de ciocolată neagră: 30% din ciocolata consumată în Hexagon este neagră , spre deosebire de 5% în majoritatea țărilor Europei.
Praf și pulbere
Dacă datorăm primul baton de ciocolată englezului Cadbury, în 1821, pentru pudra de cacao trebuie să-i mulţumim olandezului Coenraad Johannes Van Houten care a făcut prima oară pulberea din fructul de cacao în 1828 cu ajutorul unei prese hidraulice pe care a inventat-o el însuși.
Un cuvânt poliglot
Nu ştim exact cum se spune în inuită la ciocolată, dar pe aici, prin zonă, cuvântul sună cam la fel în mai toate limbile. În franceză: chocolat. În engleză: chocolate. În germană: schokolade. În daneză: chocolade. În spaniolă: chocolate. În finlandeză: sukiaa. În flamandă: chocolade. În greceşte: sokolata. În italiană: cioccolato. În olandeză: chocolaad. În norvegiană : sjokolade. În poloneză: czekolada. În portugheză: chocolate. În suedeză: choklad. În rusă : şokolad.
Mai bună ca un joint
In ciocolată există nişte substanţe, şi anume, magneziul şi feniletilaminele (PEA), un alcaloid prezent şi în compoziţia morfinei şi a LSD-ului, ambele responsabile pentru efectele euforice şi antidepresive pe care le are acest desert. Asta ca să nu mai punem la socoteală şi efectele anandamidei, care are rezultate comparabile cu cele ale canabisului. Şi e legal!
1615
Dacă Columb a fost primul european care a descoperit arborele de cacao, în iulie 1502, pe mica insulă Guanaja (actualmente Honduras), bunătăţii de peste mări şi ţări i-au mai trebuit încă 113 ani ca să ajungă în Franţa, de unde s-a tot răspândit apoi pe întreg continentul. Evenimentul care a marcat intrarea glorioasă a ciocolatei a avut loc la Bayonne, cu ocazia nunţii Annei de Austria, fiica regelui spaniol Filippe al III-a, cu regele francez Ludovic al XlII-lea. Însă adevăratul promotor al ciocolatei la Versailles a fost Ludovic al XIV-lea.
Ciocolată cu de toate
Istoria tabletelor de ciocolată începe undeva prin primii ani ai lui 1900, când elveţianul Jean Tobler a scos pe piaţă produsul Toblerone, o ciocolată cu miere şi nuga. De atunci, combinaţiile de ciocolată cu ”ceva” au atins limite nebănuite.
Ciocolată întinsă pe pâine
În 1946 a fost o mare penurie în producţia de păstăi de cacao, iar Pietro Ferrero a venit cu ingenioasa reţetă de Nutella, în care o parte din pudra de cacao era înlocuită cu pudră de alune de pădure, din recoltele de alune de pe dealurile din apropierea oraşului său natal, Alba. Primul produs obţinut din cacao, alune, lapte şi zahăr s-a numit Giandujot, apoi a devenit Supercrema, apoi s-a rebranduit în Tartinoise pentru ca într-un final să ajungă Nutella.
Adaugă un comentariu