Pentru unii nu este dimineață care să nu înceapă cu ouă. Adesea chiar ouă fierte. Dar ele trec frecvent de micul dejun și ajung componente în tot felul de preparate. Și, evident, au apărut și tot felul de mituri în jurul lor.
Hai să vedem ce știai și ce nu, ce este adevărat și ce nu.
Ouăle mai vechi sunt mai ușor de curățat după fierbere decât cele proaspete. Aceasta se întâmplă datorită compoziției chimice. Albușul în ouăle proaspete e lipit de coajă datorită pH-ului și acidității scăzute. Pe măsură ce oul se învechește, coaja devine mai poroasă și permite absorbția de oxigen și eliberarea de dioxid de carbon, care cresc aciditatea albușului, făcându-l, astfel, mai puțin aderent la coajă. În plus, pe măsură ce îmbătrânește oul, albușul se micșorează, creând mai mult spațiu pentru aer între el și coajă. Pe de altă parte, trucurile precum adăugarea de sare, bicarbonat sau oțet la apa de fierbere nu sunt decât iluzii, nu există dovezi clare printre bucătari cum că ar ajuta la curățarea mai ușoară a ouălor.
Ouăle fierte pot fi reîncălzite. Cea mai bună metodă este să le puneți într-un vas și să turnați peste ele apă fierbinte, lăsându-le acoperite vreo 10 minute. Mai există și varianta cuptorului cu microunde, însă aceasta este secundară. Dacă vreți totuși să îl folosiți, nu puneți oul ca atare, pentru că există șansa să explodeze, ci puneți-l într-un vas cu apă și încălziți minut cu minut, până ajungeți la temperatura dorită.
La polul opus, dacă vreți să congelați ouăle fierte, povestea stă un pic diferit de la albuș la gălbenuș. Primul practic nu vrea să fie congelat, în vreme ce gălbenușul se comportă exemplar la congelare.
Nu-i așa că ați văzut că ouăle fierte mult devin albastre-verzui la exteriorul gălbenușului? Nu e, însă, nicio problemă. Culoarea se produce din cauza unei reacții chimice între sulful din albuș și fierul din gălbenuș. Aceasta poate fi prevenită prin reducerea timpului de fierbere.
Citește și: Care este diferența între tartar și carpaccio?
Adaugă un comentariu