Care sunt cele mai cunoscute tipuri de înghețată pe mapamond? Păi să vedem!

Gelato

Gelato este denumire italiană pentru înghețată, însă textura ei este una aparte. Este densă și intensă și se lipește de limbă, fiind greu se format cupe perfecte. De aceea, de cele mai multe ori vei vedea că este pusă în cornet cu o spatulă. Densitatea vine de la cantitatea mai mare de lapte decât cea de smântână, care încorporează mai puțin aer la batere decât smântâna. De asemenea, cantitatea de ou este mai mică decât la o înghețată obișnuită, pentru a păstra aromele mai pure, iar pentru un gust mai intens se servește la temperaturi mai ridicate.

Sorbet

Verișorul gelatoului este sorbetul, înghețata făcută din suc de fructe și zahăr, iar zahărul și tipul lui, cât și cantitatea reglează cremozitatea produsului final. Este, de fapt, un sirop de zahăr bătut care, pe măsură ce îngheață, devine o rețea de cristale de gheață răspândite într-o soluție de zahăr suprasaturată care este atât de densă încât nu poate să înghețe.

Semifredo

Mai stăm un pic în Italia pentru o porție de semifredo, adică o înghețată ce se poate tăia cu cuțitul. Este în parte înghețată, în parte mousse, amestecate aerat și înghețate într-un vas astfel încât să fie un bloc compact.

Gheața italiană

Ultima oprire din peninsulă (se pare că italienii sunt mari fani înghețată) este gheața italiană, un fel de sorbet pregătit cu o cantitate mai mică de zahăr, rezultând astfel o textură cu mult mai multe cristale de gheață. Există și o variantă în care se adaugă produse lactate, aceasta numindu-se gheață cremoasă. Acest mod de pregătire reprezintă unul din cele mai vechi deserturi din lume, iar acum este foarte popular în america, făcând parte din cultura italo-americană.

Înghețata din New England

New England este capitala americană a înghețatei, datorită densității de chioșcuri care o servesc și a calității ei. Însă această înghețată este este diferită de restul tipurilor din America și nu numai, fiind chiar mai bogată și mai densă decât gelato. Este creată cu o cantitate mare de lactate și mai puțin aer, devenind foarte densă și greu de topit, iar partea interesantă este că poate fi întinsă ca un aluat pe o placă de marmură, umplută și apoi împăturită, pentru a obține un mix interesant de ingrediente.

Dondurma

Aceasta este o altă înghețată extrem de cremoasă, cu care e posibil să fii mai familiar, pentru că este una din mândriile Turciei. Textura înghețatei-spectacol turcești se datorează salep-ului, o pulbere de rădăcină de orhidee din care se face și o băutură omonimă. Datorită acesteia, înghețata devine foarte elastică, putându-se întinde pe zeci de centimetri.

Kulfi

Este înghețata tipică indiană, pe care o poți găsi fie în varianta tradițională, în formele sale țuguiate, fie în varianta modernă, ambalată, în congelatoarele oricărui supermarket. Este făcută din lapte fiert ore în șir cu zahăr și mirodenii, până ajunge să aibă textura unui sirop, apoi pusă în forme în care este înfipt și un băț.

I Tim Pad

Tot din Asia, mai precis din Thailanda, s-a strecurat și la noi, dar și în restul lumii, o înghețată făcută pe loc: I Tim Pad. Este vorba de o cremă ce este presărată pe o suprafață metalică extrem de rece, înghețând instant, iar apoi este rașchetată cu o spatulă și pusă sub formă de suluri în cupă.

Înghețata moale, la cornet

Este cea pe care o găsești la fiecare colț de stradă, servită ca un moț în vârful unui cornet, mono sau bicoloră, fiind practic o cremă rece, care se topește imediat. Este făcută din lapte, dar cu o cantitate mai redusă de grăsimi, amestecat cu zahăr și arome și mai rar include ouă. Mașina care o produce inserează mult aer în cremă, căpătând astfel textura foarte lejeră.

Înghețata de nitrogen lichid

Cea mai modernă formă de înghețată este cea făcută cu nitrogen lichid. Baza de înghețată lichidă este amestecată cu nitrogenul și în timp ce se amestecă, îngheață automat, această procedură extrem de rapidă asigurând cremozitatea ei pentru că nu apucă să se formeze cristalele de gheață.

Ți s-a făcut poftă? Nu-i problemă, este exact momentul potrivit pentru a trage o fugă până la cel mai apropiat magazin pentru a-ți face provizii!

Citește și: Cine a inventat înghețata. Scurtă istorie a înghețatei

The post Tipuri de înghețată din întreaga lume appeared first on Chili Pepper.

Arta gătitului din Turcia are o istorie lungă și cu origini străvechi. Ea variază pe întregul teritoriu al țării. Cultura culinară a regiunilor Izmir, Bursa și Istanbul, moștenește multe elemente din vasta bucătărie otomană. Stilul culinar din regiunile mărilor Marmara și Egee este bogat în legume, ierburi proaspete și pește. Uleiul de măsline este folosit cu preponderență în regiunile învecinate Mării Negre, unde hamsiile sunt mereu prezente în meniuri. În același timp, această artă a fost influențată de bucătăriile balcanice și slave, incluzând porumbul în preparatele sale.

Bucătăria sud-estica – Urfa, Gaziantep și Adana – este faimoasă pentru kebab și pentru deserturile din foietaj cum ar fi baclavaua, cataiful (kadayıf) și künefe-ul.

Anatolia Centrală are propriile sale specialități precum keşkek, mantı și gözleme.

Istanbul rămâne însă orașul în care toate tipurile de bucătărie turcească pot fi încercate, datorită caracterului său de metropolă multiculturală.

Beyoğlu, Sultanahmet și Kadıköy sunt cartiere cunoscute în special pentru minunate preparate. Spre deosebire de bucătaria vestică, una care este prezentată amplu ca o alternativă, aici se regasesc restaurante specializate pe domeniile alese.

Ingredientele principale fiind carnea, legumele și leguminoasele, mesele turcesti sunt adesea compuse din preparate cu sos, precum tocana sau stock-ul. În consecință, consumul de pâine este foarte crescut în rândul turcilor. Ebabul, döner kebabul, ravioli și unele preparate din vinete sunt considerate comerciale în gastronomia turcească. Exista mai mult de 200 de preparate în care se folosesc vinetele.

Micul dejun este crucial pentru turci. Deși variază de la regiune la regiune, micul dejun turcesc este cel mai bogat în nutrienți, cel mai sănătos și delicios. La micul dejun sunt consumate aproape întotdeauna roșii (în special vara), castraveți și ardei, alături de brânză feta, ouă, măsline, miere și smântână. Pâinea făcută în casă din multi cereale, cea făcută din porumb, gogoașa din susan turcească, sau chiflele sunt componente importante ale micului dejun. Micul dejun din ziua de duminică este transformat într-o întrunire a mai multor persoane, are alimente în plus și durează mai mult decât mesele din diminețile celorlalte zile.

Kebabul este principalul preparat din carne și are mai multe metode de preparare. El poate fi întâlnit sub mai multe denumiri: Döner Kebab, Adana Kebab, Bursa Kebab, Ali Nazik și İskender. Poate fi gătit prin metode diferite, care sunt alese depinzând de ingredientele utilizate. În mod normal este servit cu orez simplu sau bulgur, sau cu legume.

Originea döner kebabului pornește din Asia Centrală, unde era numit Lüle Kebab. Denumirea lui este menționată în jurnalele de călătorie anatoliene din secolul al XVIII-lea.

O altă specialitate din carne este köfte, o chiftea a cărei denumire derivă din cuvântul kufte, de origine persiană. A fost adăugat în bucătăria turcească în secolul al XIII-lea. Modul de preparare variază în funcție de regiune iar în Turcia sunt cunoscute mai mult de 200 de feluri de chiftele.

Lahmacum, o pâine plată acoperită cu un strat de carne tocată condimentată, este un alt fel de preparat cunoscut în Turcia. De obicei se servește cu ayran, o băutură pe bază de lapte bătut.

Supa de fasole și orez este fără îndoială și ea un preparat care nu lipsește din alimentația turcilor. Este servită cu puțin orez deasupra și este bogată în carbohidrați și proteine, fiind mai mereu prezentă în meniurile restaurantelor turcești.

Preparatele din regiunile mărilor Egee și Mediterană se bazează pe utilizarea uleiului de măsline și sunt servite reci, ca feluri principale sau aperitive. De exemplu: dolma (ardei sau dovlecei umpluți), barbunya pilaki (salată din fasole roșie cu ulei de măsline), deniz börülcesi (salată de creveți). Acestea sunt specialități care trebuie încercate neapărat.

Makarna (macaroane) este aproape identică cu pastele preparate în Italia. Pastele preparate în casă se numesc eriște. Sunt preparate cu nuci, brânză feta și diverse sosuri.

Exista mai mult de 300 de feluri de supă în bucătăria turcească. Ingredientul de bază este iaurtul. Iaurtul dulce sau acrișor este un ingredient important în supele turcești. Fructele de mare și măruntaiele sunt și ele folosite. İşkembe çorbası (ciorba de burta) este cel mai bun remediu pentru mahmureală. Supele de pește reprezintă o categorie la fel de însemnată.

Produsele de patiserie sunt cel mai adesea bazate pe lapte sau pe foietaj. Produsele dulci, precum baclavaua, sunt însiropate. Baclavaua, sütlü nuriye-ul și ekmek kadayıfı-ul sunt unele dintre cele mai populare deserturi. Fırında Sütlaç, keşkül și profiterolul sunt cele mai cunoscute deserturi preparate cu lapte. Künefe, preparată din grâu tocat cu sirop din brânză mozzarella topită, poate fi găsită foarte ușor în Istanbul, chit ca este un desert mai degrabă sudist.

Ceaiul este o băutură obligatorie pentru locuitorii din Turcia. Este servit la micul dejun și accesibil pe durata întregii zile la orice restaurant. Daca ești invitat într-un magazin sau birou, ceaiul este comandat imediat. Cafeaua servită după masă este și ea un obicei al turcilor.

Ayran-ul este des întâlnit în Turcia. Este o băutură făcută din iaurt combinat cu apă. Uneori se adaugă și o frunzuliță de mentă. Ayranul este binevenit în zilele călduroase ale verii, cumpărat de la magazine sau făcut în casă.

În Turcia, oamenii iubesc să mănânce și să savureze anumite preparate. Cele mai multe mese care au loc în case turcești seamănă cu niște sărbători. Dacă ești invitat la mic dejun, la prânz sau la cină, diversitatea preparatelor și ospitalitatea gazdelor pot părea surprinzătoare la început. A invita musafiri la masă este o un obicei important din viața unei familii turcești, care va avea grijă ca totul să decurgă ca la carte.

Pentru a ști ce să comanzi într-un restaurant turcesc, iată cum se numesc preparatele tradiționale:

Corbalar: Supe servite înainte de felul principal, în special iarna.

Mezeler: Aperitive servite reci, preparate cu ulei de măsline.

Dolma și Sarma: Legume umplute sau foi de varză în care se rulează orez și carne.

Salatalar: Feluri diferite de salate, provenite din mai multe regiuni.

Zeytinyağlılar: Preparate din legume și ulei de măsline servite în general reci

Pilavalar: Orez simplu sau bulgur (pilaf)

Etliler: Preparate din carne gătite de obicei cu legume

Börekler: Produse de patiserie, foietaj umplut cu carne, brânză sau legume.

Pideler: Fel de pâine cu brânză, carne sau legume

Kebaplar: Kebab care variază de la cel gătit în oală, la cel de pe țepușă

Balık ve Deniz Ürünleri: Pește sau alte fructe de mare cum ar fi creveții

Tatlılar: Deserturi care variază de la cele pe bază de lapte, la baclavale.

The post Bucătăria turcească și mâncărurile ei appeared first on Chili Pepper.