Amplasat în Piața Montreal, la parterul Pullman Bucharest World Trade Center, La Galette | Sweet and Meet are la bază principiile patiseriei franțuzești fine, care folosește ingrediente artizanale de calitate, rețete tradiționale, înnobilate de tehnici moderne de preparare. Printre cei care și-au lăsat amprenta pe experiența La Galette se numără Nicolas Vienne, Senior Director Operations F&B Premium Brands Europe and North Africa, în cadrul Accor, și Guillaume Vincheneux, Chef Pâtissier la Pullman Paris Montparnasse, fost mentor, în cadrul Școlii de Patiserie Alain Ducasse. Ambii au avut roluri esențiale în perioada de predeschidere, oferind consiliere în crearea meniului de mâncare și băuturi, echiparea bucătăriei, dotarea barului și pregătirea personalului. Alături de el, s-a implicat și Marian Oancea, Head Chef Pullman Bucharest World Trade Center, un profesionist cu peste 15 ani de experiență în bucătăria de top. El este cel responsabil pentru activitățile de zi cu zi La Galette.

Meniul La Galette include o varietate de deserturi artizanale și preparate inspirate din bucătăria franțuzescă, de la cele clasice, cum sunt celebrele croissante și omlete franțuzești, ouă Benedict, croque madame și French toast, până la preparate moderne precum New York Roll, Steak & Eggs sau cheeseburgerul signature al casei. De asemenea, printre atracțiile meniului se numără Salata Signature a Chefului, o combinație de ingrediente proaspete precum roșii suculente, brânză blu și piept de pui fraged, desăvârșită de un dressing subtil pe bază de oțet balsamic. Pentru a completa experiența culinară, echipa La Galette a adăugat în meniu cafeaua de specialitate prăjită în București, de către Origo.

Designul localului, realizat în colaborare cu firma Cumulus, este inspirat de naturalețea viziunii culinare. Spațiul este decorat în nuanțe calde de crem și maro, sugerând simplitatea și eleganța, cu jocuri de texturi și materiale fluide, care amintesc de aluatul care stă la baza experienței La Galette.

La Galette este situat la parterul Pullman Bucharest World Trade Center și este deschis publicului larg de luni până vineri, între orele 08:00 – 22:30, iar sâmbăta între 10:00 – 22:30.

The post Pullman Bucharest World Trade Center lansează La Galette | Sweet and Meet appeared first on Chili Pepper.

Petit se completează cu fratele său mai mare, Maison des Crepes, și continuă pasiunea pentru bucătăria și patiseria franțuzească.

„Ne-am dorit un concept nou, inedit și unic pe piața din București, și ne-am lăsat inspirați de chefi cofetari din Paris, fie că vorbim despre locațiile lor sau preparatele acestora. Astfel, la Petit avem tavanul înalt, industrial-urban, însă am renunțat la nuanțele închise de negru sau gri și l-am colorat pastelat cu roz. Bineînțeles că tendința este să crezi că un tavan roz este prea mult, doar că noi am fost și mai îndrăzneți și am aplicat elemente ceramice, inclusiv pe sharing-table-ul, care reprezintă piesa principală de atracție. Vorbim de o masă, de dimensiuni foarte mari, toată placată cu plăci ceramice. Bariera a fost ruptă de bar, care este construit pe o grindă din beton, uriașă, ruptă. Imaginați-vă diferite madlene glazurate cu ciocolată albă, cu trandafiri, cu fistic, așezate minimalist, pe o vitrină din cristal, pe o grindă din beton”,

povestește Valentin Strugaru.

Design-ul locației a fost făcut în colaborare cu studioul de design 441 Design (Ana și Alice), astfel încât să poată primi până la 30 de persoane în același timp, iar pentru la vară pregătesc și o terasă.

Meniul este inspirat de la unii dintre cei mai renumiți cofetari ai Parisului. Produsele vedetă sunt madlenele glazurate și tartele de diferite tipuri. Și pentru că nu și-au dorit să fie doar o patiserie, au implementat și câteva variante pentru brunch sau prânz, cum ar fi renumitele Croque Madame și Croque Monsieur, dar și quiche-uri.

The post Petit by Maison des Crepes în București appeared first on Chili Pepper.

Întoarsă în România, în 2020, după aproape 30 de ani petrecuți în Paris, Alina Petrea a pus bazele Öhlala Pâtisserie alături de soțul său, francezul Sébastien Cazac.

“Este important pentru noi ca, în preparatele pe care le propunem, să se simtă amprenta noastră, pasiunea și orientarea spre excelență. De aceea, eu și Sébastien ne vom ocupa personal de partea de producție. Prăjiturile noastre vor fi realizate manual, astfel încât să se aibă dimensiune artizanală, personală. Punem suflet în tot ceea ce facem și dorim ca acest lucru să se vadă și în creațiile noastre culinare.”,

declară Alina Petrea.

Noua cofetărie își întâmpină oaspeții cu un meniu din care fac parte tarta de fistic cu flori de portocal, Banoffee – celebra tartă cu banane și caramel -, moelleux au chocolat, servit rece și tradiționalele choux, în variantele cu cremă de cafea, ciocolată și vanilie. În plus, în cadrul laboratorului propriu, Alina și Sébastien realizează și produse de patiserie – madlene, financier cu fistic – prăjitura franțuzească din făină de migdale, cu unt de alune de pădure și fistic -, plăcintă cu mere, fursecuri cu ciocolată, caramel și alune de pădure și diferite tipuri de foietaj cu fructe proaspete, compot și gemuri de fructe.

În plus, cei care trec pragul Öhlala Pâtisserie se vor putea bucura și băuturi pe bază de cafea de specialitate, proaspăt prăjită de către Dropshot.

Öhlala Pâtisserie funcționează de miercuri până duminică, în intervalul 10:00 – 23:00. Prețurile încep de la 9 Lei, pentru patiserie, 18 Lei pentru prăjiturile individuale și 7 Lei, pentru specialitățile pe bază de cafea.

Citește și 7 lucruri inedite despre ciocolată.

The post Öhlala Pâtisserie – cea mai nouă cofetărie din București appeared first on Chili Pepper.

Deserturile pot fi ridicate din cofetărie sau comandate pentru ocazii speciale, aniversări private, candy baruri la evenimente private și bufete de evenimente corporate. La Baïonette mai asigură partea de dulciuri pentru o serie de restaurante și cafenele din București așa că este foarte posibil să le fi gustat deja dulciurile.

Prăjiturile sunt inspirate din Encyclopedie du chocolat, adaptări sau reinterpretări ale acestora, fie creații proprii – torturi tip entremet, monoporții, buturugi, tarte și mousse-uri, ecleruri, într-o paletă de gusturi foarte variată.

Plaisir Sucré este o adaptare a unei prăjituri create de celebrul pastry chef și chocolatier francez Pierre Hermé, făcută cu dacquoise de alune de pădure, crocant pralină, ganache de cicolată cu lapte și chantilly.

Foret Noir reinterpretat este pregătit cu blat de ciocolată fără făină, insert de piure de cireșe negre, mousse de cicolată albă aromatizat cu piure de cireșe, mousse de ciocolată albă și glasaj oglindă.

Entremet exotic este o prăjitură cu blat de cocos și lămâie verde, mousse de mango și inserție de fructul pasiunii. 

Cheesecake fraises este reinterpretarea unui cheesecake cu căpșuni pentru care blatul este din pudră de migdale, crocant de alune de pădure, la care se adaugă piure de căpșuni proaspete și mousse de căpșuni cu mascarpone.

Alte clasice precum Paris Brests, Buche de Noel își fac și ele apariția sezonier, alături de o serie de tarte cu zmeură, coacăze, smochine, mango, fistic, mousse-uri, pavlove și alte deserturi consacrate.

The post La Baïonnette cea mai nouă cofetărie franțuzească din București appeared first on Chili Pepper.

Contrar a ceea ce ai putea crede, nu este vorba de o ciocolată albă cu colorant alimentar în ea, ci un anume soi de cacao, ale cărei păstăi prezintă anumite componente ce duc la culoarea roz în procesul de producție. Acest tip de ciocolată a fost dezvoltat în 2017 de compania de ciocolată elvețiană Barry Callebaut. Totuși diverse versiuni ale ciocolatei roz erau în cercetări de multă vreme, însă echipa faimosului producător a reușit după diverse tentative de folosire a boabelor de cacao roz (care nu sunt roz în sine, dar au această tentă) și obțină proporțiile perfecte pentru primul nou sortiment de ciocolată apărut după 80 ani. Acesta este făcută din 46% masă de cacao, 26% masă de lapte și 2,5% cacao.

Însă ciocolata roz nu este diferită doar prin culoare, ci și prin gust, care împrumută arome din cele ale fructelor de pădure. Iar acest gust, ușor astringent, este dat și de Ph-ul acestui tip de ciocolată, care este mai mare și din cauza căruia este și mai dificil de inclus în deserturi, după cum spun cofetarii. Creatorul său își descrie produsul cu multă poezie, spunând că este „un tangou senzual al aromelor fructelor de pădure și al catifelării luxuriante. Nu este amară, lăptoasă sau dulce, ci pur și simplu rubinie”.

Evident că Europa s-a bucurat prima de această descoperire, însă ciocolata roz a devenit foarte repede un succes și în Asia.

În România poți găsi ciocolată roz de la câțiva producători în magazinele online. Nu este ieftină, deci dacă vei da peste vreo variantă ce costă puțin, verifică ingredientele, să nu cumva să cumperi ciocolată albă cu colorant.

The post Ce este ciocolata roz? appeared first on Chili Pepper.

Ingredientele sunt de cea mai bună calitate, folosind produse tipice regionale IGP și DOP, care se reflectă în calitatea înghețatei. Fiecare magazin Emilia Cremeria prepară, în fiecare zi, în laborator, amestecul pentru producția zilnică de înghețată proaspătă, în timp ce, în fiecare an, se lansează noi sortimente menite să îndeplinească orice dorință și poftă de înghetată.

Fiind magazinul cu numărul 9, iubitorii Emilia Cremeria au avut toate motivele să se simtă ca în al nouălea cer, răsfățându-se cu 20 de sortimente de înghețată.

The post A noua locație Emilia Cremeria s-a deschis în Promenada Mall appeared first on Chili Pepper.

Cum ai ajuns să lucrezi în cofetărie? Care a fost parcursul tău ca Chef cofetar?

Am avut șansa să cunosc mediul Horeca încă de foarte devreme, lucrând în restaurantele Zexe ale părinților mei. Acolo am văzut cu adevărat ce înseamnă acest domeniu, experimentând pe rând o serie de joburi, de la fată la vase, la ajutor de bucătar, ospătar și așa mai departe. Am muncit foarte mult, dar m-am și distrat în perioada aceea. Energia unui restaurant este extraordinară. La terminarea liceului, nu am fost tentată să continui în acest domeniu, nu mi-a plăcut la acea vreme să devin bucătar, nu mă identificam cu meseria aceasta.

M-am înscris la facultate, la Turism, pentru că mi-ar fi plăcut să devin ghid turistic, să călătoresc prin toată lumea, să descopăr locuri și să le vorbesc oamenilor despre ele. Domeniul îmi plăcea, dar facultatea m-a dezmăgit, nu am găsit acolo ceea ce mă așteptam să găsesc. Așa că am început un business de aranjamente florale, pentru că îmi plăcea mult partea de planificare, organizare, dar și component estetică pe care o presupunea. Am renunțat la această afacere pentru că nu mă caracteriza în totalitate și tot căutându-mi rostul în viață, ca orice tânăr de altfel, am descoperit că mie îmi plăcea foarte mult să fac prăjituri. Asta era pasiunea mea, pe care am zis să o fructific.

Mi-am cumpărat cărți, dar mi-am dat seamă că lucrurile sunt mult mai serioase decât par și că dacă vreau să fac această meserie la un nivel profesionist, așa cum îmi doream, trebuie să merg la o școală de cofetărie. În România nu am găsit la acel moment o școală care să simt că merită, așa că aflând de la un prieten de existența unei școli din Franța, de lângă granița cu Elveția, m-am înscris imediat și am plecat la studii. Am cumulat acolo 2 ani în unul singur, așa că am avut parte de o experiență și de o pregătire extrem de intense. Acel an a fost categoric pentru ceea ce am devenit în prezent. Am văzut acolo, la Școala de Cofetărie din Montbeliard, practici de lucru, tehnici, un sistem întreg, iar la întoarcerea în țară am vrut să pun în aplicare tot ceea ce am învățat acolo. Mai cu emoții, pentru că nu știam exact cât de receptiv o să fie publicul la vremea aceea la o altfel de cofetărie, așa cum era cea pe care o propuneam eu, dar încrezătoare că gustul bun și calitatea sunt recunoscute de oricine, indiferent de nivelul de rafinament și de experiențele trăite.

Mi-am deschis un laborator de cofetărie unde realizam deserturi pentru restaurantele Zexe, care au atras imediat atenția publicului. Așa am început să avem și alte comenzi și ne-am dezvoltat. După câțiva ani care au presupus multă cercetare la nivelul cofetăriei românești și în care ne-am propus să câștigăm încrederea publicului, să cream emoție, am deschis propria cofetărie, de fapt, o braserie în toată regula, pe al cărei meniu se regăsesc și feluri de mâncare pentru mic-dejun, prânz și cină, dar în care, prăjiturile sunt vedetale. Un loc care, pe lângă alte activități pe care le facem, să contribuie la aducerea în actualitatea și dezvoltarea adevăratei cofetării românești.

Știi să gătești și preparate de bucătărie? Ce știi și ce nu?

În anumite momente-cheie, când a fost nevoie, am intrat în bucătaria de la Zexe Braserie, unde am descoperit o altă față a meseriei de bucătar în comparație cu ceea ce știam până atunci despre ea. Am învățat multe lucruri. Acasă nu gătesc foarte mult, pentru că mănânc mereu în oraș.

Ce fel de mâncare îți place să mănânci? Care e comfort food-ul tău?

Îmi plac felurile de mâncare simple, dar cu gust intens, care îmi trezesc amintiri din copilărie. Cred că unul dintre rolurile gastronomiei este să trezească și să creeze amintiri. Așadar, salata de roșii cu telemea și cartofi prăjiți, pui la cuptor cu mujdei de usturoi, orez cu lapte sunt câteva din felurile mele de mâncare preferate. Oricum gustului nu trebuie să îi impunem limite. Este bine să ne permitem să experimentăm, să ne cultivăm gustul încercând noi experiențe culinare.

Care este prăjitura ta preferată?

În ultima vreme, pot să spun că înghețata este desertul meu preferat. Mi se pare fascinant cum un produs de cofetărie care pare atât de simplu este, de fapt, atât de complex, și stârnește atâta emoție. Vara aceasta, cred că nu a trecut nicio zi fără să mănânc înghețată din vitrina Braseriei. Îmi place să gust cât mai multe arome, așa că porția mea preferată de înghețată este formată din cupe cât mai mici, cu diverse gusturi. În continuare, îmi place foarte mult ciocolata, deserturile cu ciocolată, dar și pâinea unsă bine cu unt și magiun de prune. Iar dacă ar fi să nominalizez un desert preferat din vitrina Braseriei, acela cred că ar fi Medovik. Când l-am descoperit la cafeneaua Pouchkine din Paris, am avut o revelație, pur și simplu m-am îndrăgostit de această prăjitură. De aceea, astăzi o găsiți și în vitrina de la Braserie. O prăjitură rusească, cu multe foi, caramel și miere – genul acela de desert pe care l-ai mânca oricând cu mare plăcere.

Unde îți experimentezi ideile de rețete?

Atunci când am o idee, o împărtășesc echipei mele și începem să experimentăm și să facem teste în laborator, până ajungem la varianta care ne place, adică la varianta perfectă.

Care este Pastry Chef-ul de renume pe care îl admiri?

Sunt mai mulți În primul rând Patrick Roger. Îi admir geniul. Yann Couvreur, Jordi Roca, Cristophe Michalak, Conticini și alți câțiva despre care am scris și o serie pe blog aici. Toți au contribuit major la dezvoltarea cofetăriei în țările lor și și-au pus amprenta semnificativ asupra domeniului.

Care este cea mai ciudată prăjitură pe care ai creat-o?

Eu cred foarte mult în cofetăria echilibrată, în deserturi cu 1-2 gusturi intense, în montaj echilibrat (la noi, prăjitura își găsește singură forma), în zahăr doar ca un condiment, nu ca gust principal. Depinde ce înțelegem prin ciudat. Hai să spunem ca înghețata de colivă este văzută de clienții noștri ca fiind un produs ciudat.

Te-ai dedicat cofetăriei românești și ai readus într-o formă modernă projiturile de altă dată. De ce ai ales acest drum?

Citind foarte multe despre cofetăria românească și istoria ei, mi-am dat seama cât de fascinantă este și am vrut să o arăt și publicului, să o aduc în actualitate. Așa au luat naștere prăjiturile Take Ionescu, Regina Maria, Carmen Sylva și George Enescu, ale căror rețete le-am descoperit în cărți vechi de cofetărie. Numele sunt aceleași ca atunci, doar că ingredientele și tehnicile de preparare sunt cele de astăzi. De atunci până în prezent, s-au schimbat foarte mult ingredientele și tehnicile. Nu mai mâncăm atât de gras și nici atât de dulce, iar până să punem efectiv în vitrină o prăjitură istorică, a trebuit să facem nenumărate teste. Cel puțin zece variante de “Carmen Sylva” au precedat-o pe cea de astăzi, nu mai vorbesc de Take Ionescu. Ce am făcut? Practic, am păstrat gusturile principale, ciocolata neagră cu portocală, în cazul prăjiturii George Enescu, ciocolată neagră și fistic, în cazul Take Ionescu etc., în rest, ne-am dat libertate de construcție. De exemplu, Carmen Sylva era la origine un tort, dar noi am creat o prăjitură individuală. Am schimbat puțin crema de cafea, am făcut-o mai ușoară, mai aerată. Am renunțat la crema de unt în care era îmbrăcată, dar i-am pus, în schimb, un brâu de migdale cu unt, zahăr și ouă, un brâu cu model național de ie românească, care este tușa noastră personală.

The post Portret de chef: Ana Consulea appeared first on Chili Pepper.