Cooking show-uri, expoziție cu degustare derulată în 2 zile, concurs de vinuri din regiune, prezentări de produse și concepte, lansări de carte și conferințe-dezbatere despre identitatea și brandingul național și internațional al Dobrogei vor constitui punctele de atracție ale evenimentului – pentru care se vor organiza inclusiv deplasări cu grupuri de la București și din alte orașe.

Pentru orice vizitator, „Vinuri și bucate dobrogene” va fi o oportunitate fără precedent de a participa nemijlocit la viața regiunii, de a experimenta oferta unică și diversificată a Dobrogei.

Pentru expozanți, „va fi un nou pas în direcția dezvoltării unei economii locale sustenabile și în extrasezon”, după cum a declarat gazda evenimentului, Adrian Gemănaru, manager al restaurantului “La Liman” – unul dintre fondatorii Organizației pentru Managementul Destinației Tulcea.

La eveniment sunt așteptați reprezentanți HoReCa din regiune și din Capitală, ONG-uri, autorități locale, agenții și operatori de turism, public general local și din alte orașe, influenceri și publiciști relevanți la nivel național.

„Dobrogea – cu bogățiile ei naturale, cu istoria, cu poziționarea ei unică și cu tezaurul de etnii și influențe culturale istorice – reprezintă o atracție mereu reînnoită deopotrivă pentru români și străini și oferă permanent satisfacții spectaculoase celor interesați s-o cunoască”, afirmă organizatorii.

The post „Vinuri și bucate dobrogene” La Liman, în Tulcea – 19-20 octombrie 2024 appeared first on Chili Pepper.

Curmalele reprezintă alimentul cu care profetul Mahomed își încheia postul zilnic, ele apărând menționate în Coran, prin urmare tradiția este respectată peste tot. Mai departe, însă, fiecare gospodărie cu obiceiurile ei. Poate te-ai întrebat vreodată ce se mănâncă de Ramadan? Hai să vedem!

Ciorbe și tocane

Harira este o supă gătită frecvent în Maroc și nu lipsește de pe mesele cinelor din Ramadan. De regulă este o supă de legume, însă uneori poate avea și carne.

Tot în Nordul Africii, de data asta în Algeria și celelalte țări maghrebiene, se consumă chorba frik. Este o ciorbă bogată, cu roșii, năut, legume, miel și multe condimente. Însă, ingredientul principal este freekeh, o formă de grâu dur verde.

Shorbat adas este deci tot o ciorbă, dacă e să îi ascultăm numele. Doar că în România ciorbele sunt acre, iar aceasta este mai curând o supă, făcută din linte roșie și stropită la final cu zeamă de lămâie, provenită din Iordania.

Un fel de tocană gătită lent este haleem, din Pakistan, pentru care se lasă la foc mic și îndelungat carnea, cu grâu sau orz, linte, nuci și condimente, până devine cremoasă. Deasupra se presară ghimbir ras, ceapă caramelizată și frunze de coriandru.

Bamia. Adică bame. Ele sunt vedetele de Ramadan în Liban, puse într-o mâncărică cu carne și condimente orientale.

Nafaqo este vărul somalez al oului scoțian, și fiind practic ruda săracă, oul nu este învelit în carne, ci în piure de cartofi, dat apoi prin pesmet și prăjit. În limba somaleză, nafaqo înseamnă „nutriție” și este foarte popular de Rmadan.

Ayam masak merah este o tocană malaysiană de pui în sos aromat.

Doro wat este o altă tocană de pui, de data aceasta picantă și provenită din Etiopia, un fel de mâncare națională, foarte prezentă pe mesele de iftar.

Din Nigeria, Senegal și Ghana vine orezul jollof gătit într-un sos consistent de roșii cu pudră de curry și alte condimente și servit adesea cu pui sau pește prăjit.

În Libia cartofii prăjiți au altă formă de Ramadan, când se transformă în m’battan, un fel de cartofi umpluți prăjiți.

Sarmalele nu sunt ele ale noastre, mai ales cele în foi de viță, oricât ne-am dori să le patentăm. Au fost, însă, răspândite prin tot imperiul lui Alexandru cel Mare, care le iubea și le ducea cu tot cu bucătăriile armatei prin toate teritoriile. Așa au ajuns dolma și în Iraq, acolo unde sunt iubite de iftar și servite cu melasă de rodie.

Arroz caldo este felul de mâncare național al filipinezilor și nu putea lipsi nici de la mesele din Ramadan. Este o tocană-supă de orez cu pui, presărată cu usturoi prăjit și ceapă verde proaspăt tocată.

Pâini

La aproape vecinii turci, tradițional este ramazan pidesi. Este vorba de pâini plate, presărate cu semințe de susan și negrilică, cu care mai toți călătorii în Turcia sunt deja obișnuiți. Alături de acestea, turcii mai pun pe masa de iftar (cina din timpul Ramadanului) și ouă, brânză, labneh și gem.

În Uzbekistan majoritatea populației este musulmană, dar în zecile de ani cât au făcut parte din Uniunea Sovietică nu le-a fost permis să își practice religia pe față, așa că Ramadanul este o sărbătoare restrânsă acolo. Iar cinele încep prin gestul capului familie de a rupe și împărți pâinea patır, coaptă în cuptorul tandoori.

Plăcințele prăjite, de obicei, samosa, umplute cu legume sau carne, sunt foarte populare în toată India, dar și pe mesele de Ramadan din țara cu a treia cea mai mare populație musulmană din lume.

În Siria, pâinea ma’arouk se servește doar de Ramadan. Este un fel de colac-brioșă umplut cu o pastă de curmale și servit cu brânză, gem și ceai sau cafea.

Deserturi

Mai ales în Egipt, dar și în restul țărilor din Nordul Africii și Orientul Mijlociu, de Ramadan se mănâncă qatayef (cataif), un desert ce poate fi în două forme. Prima este formată din mini-clătite făcute cu drojdie și fripte doar pe o parte, închise parțial, ca un con, și umplute cu o cremă de brânză, presărate cu fistic sau nuci și miere. În cea de-a doua variantă, clătitele sunt umplute, lipie ca niște colțunași și prăjite în ulei, pentru ca apoi să fie stropite cu sirop.

În Palestina, mesele de Ramadan se umplu de knafeh, adică kunefele știute de noi.

Dacă ajungeți de Ramadan la Dubai (și nu numai atunci), ar fi bine să gustați chebab. Nu este kebab, ci niște clătite groase, servite cu sirop de curmale sau miere, tradiționale din Emirate.

Kuih lapis este un desert gelatinos, făcut cu lapte de cocos, cu făină de orez și arome locale precum pandanul și florile-fluture, foarte popular în Indonezia și Malayesia.

Zoolbia este un desert prăjit popular în Iran, foarte asemănător cu jalebi din India. Este foarte dulce, cu aromele Orientului și se servește adesea cu ceai.

Khaliat al nahl provin din Yemen și sunt niște chifle dulci, așezate în tavă în formă de fagure (numele lor chiar asta înseamnă, chifle fagure), umplute cu cremă de brânză și presărate cu semințe de susan și negrilică.

Falooda este un desert răcoros din Bangladesh pentru care în lapte se pun fidea, jeleu, sirop de trandafiri, semințe de busuioc, perle de tapioca și nuci tocate. Iar la final se mai pune deasupra și o cupă de înghețată, eventual cu șofran.

Comunitatea musulmană din Statele Unite a adoptat prin anii 1930 un desert făcut din pastă de fasole, bean pie, care să fie sănătos și halal, iar de atunci este nelipsit la mesele de Ramadan.

Citește și: Mâncarea columbiană de la ea de acasă

The post Preparate tradiționale de Ramadan appeared first on Chili Pepper.

Africa de Nord: Couscous

Couscousul, acest preparat de bază din Maroc, Algeria, Tunisia și Mauritania a devenit patrimoniu cultural în 2020. Deși noi suntem obișnuiți să îl cumpărăm de la magazin, couscous-ul tradițional se face în casă, uneori la o clacă de femei, dar mai ales este împărțit la o masă cu toată familia dintr-un singur bol mare din care mănâncă toți. Întregul ritual, de la făină la cina din familie face parte din patrimoniul UNESCO

Armenia: Lavash

Lavash, acest tip de lipie din Armenia, este în patrimoniul UNESCO încă din 2014. Aluatul de apă cu făină de grâu este frământat și întins în foi subțiri, ce sunt apoi puse într-un cuptor vertical cu ajutorul unei pernuțe. Întregul proces și interacțiunea dintre femeile care pregătesc lavash a determinat înscrierea sa în patrimoniul cultural.

Asia Centrală: Lipia

Această pâine necrescută este liantul meselor din Turcia, Iran, Azerbaijan și alte țări din Asia Centrală și a intrat în patrimoniul cultural în 2015. De regulă, lipia este pregătită în casă zilnic și nu doar că face parte din mesele obișnuite, dar este și obiect ritualic la sărbători religioase, nunți, înmormântări, botezuri.

Azerbaijan: Dolma

Dolma, adică sarmale, dar vorbim de sarmalele în foi de viță, pe care poate că le asociați mai mult cu Grecia sau Turcia, însă UNESCO a considerat Azerbaijanul ca fiind leagănul lor. La fel ca și la noi, sarmalele sunt o mâncare pentru ocazii speciale, iar rețeta lor e transmisă în familie.

Belgia: Cultura berii

Apărută în Evul Mediu ca o alternativă la apă, care nu era prea curată și provoca frecvente îmbolnăviri, berea a fost inițial produsă pe scară largă în mânăstiri. La ora actuală sunt peste 1500 de brand-uri de bere în Belgia și această tradiție a intrat în patrimoniul cultural al UNESCO din 2016.

Coreea: Kimchi și Kimjang

Kimchi este un preparat de murături făcut de regulă din varză, amestecată cu ardei iute, usturoi, ghimbir și alte condimente. Kimjang este momentul din noiembrie în care familiile se adună pentru a pune varza la murat.

Croația: Manufactura de turtă dulce

Intrată în Evul Mediu în acea zonă, manufactura de turtă dulce (licitar) a creat familii întregi de artizani care și-au stabilit propriile moduri de decorare a dulciurilor. Cea mai populară formă este cea de inimă, turta dulce fiind oferită la ocazii speciale, de la zile de naștere, la nunți.

Franța: Gastronomia franceză

Cultura culinară din Franța adună oamenii în jurul meselor cu orice ocazie importantă, mâncarea fiind un element cheie și o experiență în sine. Cinele gastronomice includ cel puțin patru feluri și pot dura ore în șir. Iar din 2010 au devenit și patrimoniu cultural UNESCO.

Georgia: vinul produs prin metoda Qvevri

Se consideră că Georgia este locul de naștere al vinului, cu dovezi care datează din anii 6000 î.Hr., iar în 2013 procedeul tradițional a devenit patrimoniul cultural intangibil al țării, conform UNESCO. Acest procedeu presupune păstrarea vinului în imense amfore de lut (qvevri), îngropate în pământ.

Italia: Pizzaiuolo-ul napoletan

Nu pizza în sine, ci meseria celui care o prepară, pizzaiuolo, a intrat în patrimoniul UNESCO pentru că dibăcia lui și energia pe care o depune pentru a obține această mâncare atât de populară fac măiestria ei.

Japonia: Washoku

Mâncarea japoneză simplă, proaspătă a fost înscrisă în UNESCO în 2013 ca o modalitate de a conserva tradiția ei care începe să pălească în fața noilor importuri, iar washoku este denumirea colectivă a preparatelor japoneze. În mod tradițional este compusă din orez, supă, o garnitură care dă gust orezului și murături japoneze, tsukemono.

Malawi: Nsima

Nsima este un terci făcut din făină albă de porumb și apă. Procesul de gătire este, însă, unul destul de complicat, iar acest preparat este prezent în multe țări din Africa sub diverse denumiri. Totuși, importanța lui în familiile din Malawi l-au făcut să devină patrimoniu cultural.

Malta: Il-Ftira

Il-Ftira este o pâine cu maia cu crusta crocantă, specifică insulei, recunoscută de UNESCO în 2020. se face doar manual și perioada de ucenicie este destul de lungă până ajungi un brutar specializat.

Mediterana: Dieta mediteraneeană

În 2013 țările din jurul Mării Mediterane (Spania, Italia, Portugalia, Maroc, Croația, Grecia și Cipru) au fost înscrise în patrimoniul cultural UNESCO pentru preparatele lor bazate pe pește și legume proaspete, dar și pentru modalitatea de a împărți mesele în familie și cu prietenii.

Mexic: Bucătăria tradițională

Bucătăria tradițională mexicană este una diversă, variind în funcție de provincie, dar are la bază o combinație între moștenirile aztece, mayașe și spaniole. Mâncarea este esențială în orice fel de eveniment social ce are loc în Mexic.

Mongolia: Airag

Verișor cu ayranul din Orientul Mijlociu, airag este un lapte fermentat, însă laptele este de iapă și fermentarea se face într-un vas făcut din piele de vacă printr-un procedeu lung și complicat. Intrat în 2019 în patrimoniul UNESCO, airagul a fost pentru sute de ani o sursă de nutrienți pentru poporul mongol.

Paraguay: Terere

Asemănător cu „ceaiul” mate, prezent și în alte țări din America de Sud, terere este făcut din plante medicinale macerate cu apă rece. Rețeta diferă de la familie la famlie, ceaiul intrând în anul 2020 în Patrimoniu UNESCO mai ales datorită însemnătății legate de cunoștințele de medicină tradițională locală.

Singapore: Hawkers

Mâncarea stradală este interzisă în Singapore, așa că toți comercianții de street food au fost strânși în mall-uri sau piețe acoperite, denumite hawkers, unde standurile oferă o varietate bogată de mâncăruri cu influențe chinezești, thai, filipineze, indiene, etc. Apărute în anii 1960, hawker-ele au intrat în patrimoniul UNESCO în 2020.

Turcia: Cafeaua turcească și Keșkek ceremonial

Turcia are 3 valori culturale culinare în lista UNESCO. Prima este lipia prezent în toată Asia Centrală. Cafeaua turcească este cea de-a doua. Introdusă în Imperiul Otoman în secolul al cinsprezecelea, cafeaua a devenit repede o bătură care i-a captivat pe turci și s-a răspândit în tot imperiul, iar din 2013 este și patrimoniu cultural. Vorbim despre acea cafea fiartă îndelung (eventual la nisip), astfel încât să facă spuma faimoasă de la suprafață.

Keșkek este o tocană de grâu sau orz cu carne, gătită îndelung la foc deschis, care se regăsește și în bucătăriile din Iran și Grecia. Este un fel de mâncare cu rol ritualic în ceremoniile religioase și este printre primele feluri înscrise în patrimoniul UNESCO încă din 2011.

Uzbekistan: Palov

Palov sau plov este un pilaf de orez cu legume, condimente și carne și uneori și stafide, prezent în orice zi și orice casă din Uzbekistan. Ba chiar se mănâncă la toarte mesele zilei. Da fapt, legenda spune că a fost inventat de Alexandru cel Mare din dorința ca trupele sale să nu mai piardă timpul cu mesele și să mănânce același lucru de dimineață până seara. Iar din 2016 face parte și din UNESCO.

Oshi Palav este varianta din Tajikistan, însă acolo rolul este ca o ofrandă de pace către oameni cu rădăcini diferite. Acest fel de mâncare este servit la momente importante din viață precum nunțile sau înmormântările. Varianta tajikă a intrat în patrimoniul UNESCO în același an ca și cea uzbekă.

Citește și: Diferența între bucătăria creolă și cea cajun

The post Mâncăruri și gastronomii intrate în Patrimoniul Cultural UNESCO appeared first on Chili Pepper.

Înainte, însă, de a răsări zgârie-nori și mall-uri spectaculoase, emiratele din acea zonă aveau o tradiție proprie, care presupunea feluri de mâncare bogate în carne și pește, pentru cei de pe malul mării, și mai puține legume, din cauza climei deșertice.

Toate acestea s-au combinat cu mâncărurile imigranților, din care cele indiene au avut cel mai mare impact asupra gusturilor emirezilor.

Într-o vacanță la Dubai, dacă vrei să guști din mâncarea tradițională, cel mai bine ar fi să alegi una din mesele culturale de la centrul Sheikh Mohammed bin Rashid al Maktoum, situat în zona istorică a orașului, unde pe lângă felurile de mâncare primești și o bogată paletă de informații culturale despre viața din Emirat.

În aceeași zonă poți descoperi și restaurante cu meniuri tradiționale, cum ar fi Arabian Tea House sau Nablus Kanafeh. Dacă treci râul, în zona de bazar vei găsi de asemenea restaurante autentice, dar nu la fel de fancy ca cele din al Fahidi, care sunt dedicate în principal turiștilor, dar nu numai.

Un alt punct de interes pentru gusturile tradiționale este restaurantul Logma, cu sedii în Mall Dubai, dar și în Box Park, o zonă nouă, plină de restaurante de tot felul construite în containere.

Dar Dubaiul se cere a fi explorat, chiar și din punct de vedere culinar, așa că opțiunile sunt foarte variate și mereu se deschid localuri noi, cu mese delicioase. Ca să vă faceți o idee, vă las mai jos un video realizat într-un city break în faimosul Emirat.

The post Mâncăruri tradiționale din Dubai appeared first on Chili Pepper.

Pentru celebrarea Zilei Naționale a Gastronomiei și Vinurilor, pe parcursul întregii toamne, Gastroart.Ro împreună cu mai mulți parteneri a inițiat o serie de evenimente culturale, culinare și enologice, campanii, conferințe și dezbateri despre identitatea națională. Unul dintre acestea este Luna Gastronomiei Românești, o campanie-eveniment care are loc într-o serie de restaurante din București, sectorul 5 – în primă fază, beneficiind de sprijinul Primăriei din acest sector, prin Centrul Cultural și de Tineret „Ștefan Iordache”. La invitația organizatorilor*, acestea au pregătit meniuri speciale cu preparate românești, semnalizate ca atare și disponibile pe mese, lângă meniurile a la carte, până pe data de 15 noiembrie.

Obiectivul acestei campanii este de a (re)aduce în față bucătăria românească și vinurile autohtone nu doar în toate restaurantele partenere, dar în general, opiniei publice.

Preparate tradiționale populare precum sarmalele cu mămăliguță, bulzul, saramura de crap, ciorba de burtă, mititeii, fripturile, papanașii, dar și mai puțin gătitele în ziua de azi pe scară largă, cum ar fi carcalatele, storceagul, rața din garniță pe păsat se regăsesc alături de feluri cu o notă modernă fie prin adăugarea de noi ingrediente, fie în prezentare precum florile de dovlecel umplute cu urdă și sos de măsline, batogul de somn afumat în casă cu ou de prepeliță, coliva cu înghețată de colivă pusă în gogoașă de profiterol. Unele dintre acestea au și recomandări de vinuri de asociat.

Toate propunerile de meniuri dedicate Lunii Gastronomiei Românești sunt disponibile pe www.gourmets5.ro alături de o hartă aproximativă a restaurantelor din sector și de prezentările acestora.

Lista restaurantelor partenere:

Sectorul 5

• Becker Bräu
• Mahala restaurant
• Aida Bistro
• Ivan Pescar & Scrumbia Bar
• Champions Sport Bar & Restaurant – JW Marriott
• Pavilion Lounge – JW Marriott
• Ibis Palatul Parlamentului
• Restaurant „La Vioara Roșie”

Alte sectoare

• City Grill Primăverii
• City Grill Băneasa
• City Grill Covaci
• Restaurant Pescăruș
• Hanu’ Berarilor Casa Oprea Soare
• Hanu’ Berarilor Casa Elena Lupescu

Lista este în curs de actualizare cu noi localuri ce urmează să se alăture Lunii Gastronomiei Românești.

The post Luna Gastronomiei Românești cu meniuri speciale appeared first on Chili Pepper.

Începând cu 7 octombrie, grădina emblematicului restaurant va celebra încheierea unui sezon de evenimente la șosea și începerea recoltelor de toamnă. Must Party începe luni, la ora 18.00 și durează până vineri, 11 octombrie.

Mustul făcut pe loc din struguri proaspăt zdrobiți, veniți din inima Olteniei, de la Crama Oprișor, dă tonul evenimentului, deschizând apetitul pentru bucatele de tradiție, pregătite în bucătăria restaurantului și trufandale românești de la Matache Măcelaru.

Meniul de sezon include:

• Must proaspăt la discreție
• Purceluș și berbecuț la proțap, pastramă, carne la grătar, mititei și mămăliguță.
• Gogoși și plăcinte de sezon.
• Cârnați, ciolan, tobă, cotlet haiducesc și alte bunătăți tradiționale de la Matache Măcelaru.
• Degustări de vin La Cetate, Smerenie și Jiana Rose de la Crama Oprișor

Luni, miercuri și vineri, de la ora 19.00, Trupa Friends va antrena oaspeții cu coveruri, iar marți și joi, de la aceeași oră, Theodor Pană Band au pregătit repertoriul propriu.

Accesul se face pe bază de brățări care includ mâncarea, mustul la discreție, degustările de vin și entertainmentul. Preț brățară: 180 lei/persoană/zi. Alte băuturi nu sunt incluse.

The post Must Party la Casa Doina appeared first on Chili Pepper.