Despre Resto Aperto

Deschis în 2017, Aperto nu este doar un restaurant — este un spațiu viu, modelat de oamenii care îi trec pragul și de experiențele create între pereții săi. Este un restaurant italian modern, care îmbină în mod armonios minimalismul contemporan cu profunzimea și căldura tradiției gastronomice italiene. Este un omagiu adus Italiei — acolo unde aromele clasice se întâlnesc cu reinterpretări îndrăznețe, iar rețetele atemporale prind viață prin creativitate modernă.

Conceptul de bazează este cel al filosofiei bucătăriei deschise: stații de gătit live, dedicate pastelor & risottoului, pizzei, grillului și deserturilor, unde procesul de preparare devine parte integrantă din experiență. Fiecare preparat este realizat sub privirile oaspeților. „Aperto” înseamnă „deschis” în italiană — un cuvânt care reflectă viziunea atât arhitectural, cât și emoțional. Dar vorbește și despre stilul de viață italian — spontan, generos și plin de savoare. Designul aerisit și planul deschis creează un cadru ce încurajează conexiunea, transparența și bucuria împărtășirii.

Prânzuri lungi, aperitive spontane sau cine savuroase — Aperto le îmbrățișează pe toate. Este un loc care valorizează autenticitatea, sezonalitatea și frumusețea împărtășirii. Resto Aperto se întinde pe o suprafață de peste 1.000 de metri pătrați, combinând spațiul interior cu o terasă generoasă. Poate găzdui peste 300 de oaspeți într-o singură sesiune, fiind ideal atât pentru mese intime, cât și pentru evenimente ample.

Marmura italiană, canapelele din piele neagră, vegetația abundentă și imaginile din cinematografia clasică italiană contribuie la o atmosferă caldă și modernă în același timp. Pentru familii, au creat un spațiu dedicat copiilor, cu jucării și proiecții video — astfel încât și cei mari, și cei mici să se bucure pe deplin de vizita lor.

În plus, organizează regulat degustări sezoniere, cine private, ateliere de gătit și evenimente tematice pentru oaspeți și partenerii corporate. Din când în când, așază mese lungi pentru prieteni și familii, celebrând bucătăria italiană exact așa cum se face la nonna acasă.

Despre meniul Resto Aperto

Meniul inițial a fost dezvoltat în colaborare cu chefi italieni experimentați. Astăzi, continuă să evolueze cu fiecare sezon, fiind creat de echipa internă, inspirată din tendințele gastronomice internaționale și locale, preferințele oaspeților și cele mai bune ingrediente disponibile.

Direcția culinară pune accent pe claritatea gustului, lăsând fiecare ingredient să strălucească în forma sa cea mai pură. Iar fiecare sezon vine cu preparate noi. Între acestea, însă, anumite feluri se remarcă ca fiind vedetele meniului, și o parte din ele se păstrează de la un sezon la altul. În această vară, printre cele mai iubite se numără: Spaghetti Carbonara — un clasic mereu apreciat, Șnițel din mușchi de vită — un nou favorit în ascensiune, Cacciucco — emblematica tocană de fructe de mare, Salata cu caracatiță și cartofi baby, Salata cu ton roșu, Orzo cu guanciale și mazăre, Risotto cu busuioc și barbun, Caracatiță cu cremă de cartofi, iar la desert, Panna Cotta all’Amaretto și Tortul Cipriani.
Selecția de băuturi oferă o gamă largă de opțiuni, atât alcoolice, cât și non-alcoolice, iar preferatele verii sunt Pornstar Negroni, White Negroni, Golden Margarita, Frozen Appletini, alături de clasice italiene atemporale.

Ceva special pentru un astfel de restaurant este Vitamin Barul dedicat smoothie-urilor, băuturilor fresh și cocktailurilor virgine pentru oaspeții care preferă opțiuni sănătoase. Colecția de vinuri include etichete italiene, românești și internaționale.

Într-o parte a restaurantului este și un mic mercato italiano, unde oaspeții pot cumpăra ingrediente și produse pentru a recrea experiența Aperto acasă.

Resto Aperto, București Mall, Calea Vitan 55-59, București

The post Resto Aperto (București) appeared first on Chili Pepper.

Despre restaurantul AveForchetta

Situat la parterul unei clădiri noi de birouri din zona Căii Victoriei, AveForchetta s-a deschis în noiembrie anul trecut și a devenit repede un reper al preparatelor italienești urbane din București. Se consideră un neo-bistro italienesc, ce a fost creat din pasiunea pentru gastronomia de calitate și nevoia de a petrece timp valoros în locuri frumoase și autentice. Conceptul este concentrat în jurul ADN-ului de gastronomie, design și lifestyle italienesc, îmbinat cu trendurile moderne ale vieții urbane, cu spațiu generos și terasă deschisă, gata să ofere o experiență culinară italiană veritabilă, fiind în mare parte bazat pe ideea de sustenabilitate.

Combinația de materiale, texturi, lumini arhitecturale, plante verzi naturale și mobilierul, fac din AveForchetta un loc în care te simți bine în orice moment al zilei. Locația are o capacitate de 80 locuri în interior și 100 locuri pe terasă.

Despre meniul AveForchetta

Meniul este unul scurt, dar care oferă o experiență ce te poartă prin toată Italia, iar ingredientele sunt în mare parte importate direct de acolo.

Meniul de mâncare este unul scurt, dar oferă o experiență autentică italiană. Majoritatea preparatelor sunt inspirate de vasta tradiție culinară din Peninsulă, dar reinterpretată, și îmbină cu măiestrie aromele autentice ale bucătăriei italienești cu un strop de inovație modernă, scopul fiind să satisfacă toate gusturile, atât ale iubitorilor de paste, risotto, pește și fructe de mare, cât și pentru iubitorii de pizza, dar și preparate din carne de miel, vită sau pui.

De la burrata la clasicul vietllo tonnato, de la rigatoni cu ragu la risotto cu creveți, trecând prin pizza tipic napoletană, ajungem și la secondi, adică felul principal italian, din care se remarcă, printre altele, o tagliata ca la carte și o caracatiță fragedă, dar și burgerul nelipsit din orice meniu care se respectă, care aici este completat de brânza provolone. Iar selecția de gelato și tiramisu sunt vedetele dulci ale mesei.

Meniul de băuturi conceput de Claudiu Văcăruș, este unul complex, ce cuprinde atât băuturi clasice, cât și rețete noi, care să surprindă oaspeții. Pentru prepararea acestor drink-uri sunt folosite ingrediente proaspete, în proporție de 90% fiind preparate de ei, in-house: siropuri, piureuri, lichioruri, cordials, cu scopul de a oferi experiențe unice clienților, și arome total diferite față de cele cu care sunt obișnuiți.

AveForchetta, str. Matei Milo 5, București

The post Restaurantul AveForchetta (București) appeared first on Chili Pepper.

Cel mai adesea, ca să ajungi pe coastă, trebuie să aterizezi la Napoli și dacă tot ești acolo, pizza napoletană este obligatoriu de încercat. Dar poți gusta și versiunea de pizza fritta, o combinație între calzone și o gogoașă.

Gnocchi alla sorrentina sunt specifice locului, la fel și pastele făcute în casă și asortate cu vongole. Iar în rest, Coasta Amalfitană este plină de dulciuri delicioase. De la delizia al limone la torta caprese, de la sfogliatella la rum baba, trecând, evident, și prin zecile de sortimente de gelato ce colorează vitrinele din toate localitățile.

Dar le poți descoperi pe toate în videoul de mai jos, iar de gustat, îți recomandăm să iei primul avion în direcția Italia de Sud și să te bucuri de tot ce are să îți ofere.

The post Ce să mănânci pe Coasta Amalfitană appeared first on Chili Pepper.

Însă dacă vrei să te inspiri de la unii mai umblați ca tine, poți căuta să vezi cel mai nou serial al Giadei De Laurentiis, vedeta canalelor de bucătăreală americane. Giada este născută la Roma și emigrată cu părinții în Statele Unite pe când avea 7 ani, însă pasiunea pentru mâncarea italiană i-a rămas în sânge și a făcut o carieră din asta. Anul trecut a realizat o serie de episoade de food travel împreună cu partenerul de platou, Boby Flay. Dincolo de poveștile filmate, însă, Giada a povestit pe blogul său și care sunt destinațiile ei culinare preferate din Italia.

Puglia, regiunea de coastă din sudul Italiei este prima pe listă. Aici vedetele sunt burrata cremoasă, brânza caciocavallo, pastele orecchiette, covrigeii taralli și calzone-ul prăjit, panzerotti.

Următoarea destinație este Ravello, orășelul ce privește de sus Coasta Amalfitană și ce nu trebuie ratat odată ajuns acolo. Ca și pe coastă, doar că ceva mai elegant, meniul din zonă se bazează mult pe peștele și fructele din mare proaspăt pescuite, dar și pe citricele din livezile care împânzesc zona.

La polul opus este Umbria, o altă regiune preferată de Giada, plină de păduri umbroase, lacuri ascunse și sate pitorești. Felurile de mâncare cu trufe și cele cu cârnați sunt recomandările italiencei, în vreme ce vedeta zonei sunt pastele alla Norcina (paste cu cârnați).

Ultima pe lista recomandărilor este Sicilia, a cărei bucătărie a fost influențată de-a lungul secolelor de stăpânitorii ei, adică turcii, arabii și grecii. Vedetele aici sunt deja cunoscute la nivel mondial, adică tocănița caponata, chiftelele de orez prăjite arancini, dar și desertul cannoli, pe care este bine să le încerci chiar la fața locului.

The post Cele mai bune destinații culinare din Italia în viziunea Giadei de Laurentiis appeared first on Chili Pepper.

Despre restaurantul Caupona

Deschis în octombrie în zona Primăverii, restaurantul este împărțit în două spații, la care se adaugă o bucătărie deschisă ce face din spectacolul gătitului o destinație în sine. Interiorul este unul elegant, discret, în vreme ce terasa închisă și bine încălzită pe timp de iarnă, ce vara își deschide larg suprafețele vitrate, te pune în contact cu vibe-ul orașului. Iarna au loc 40 de persoane, în vreme ce vara terasa poate primi până la 60 de oaspeți.

Cinele la Caupona sunt adesea însoțite de evenimente de degustare de vin și spumante, iar pentru la vară se pregătește o zonă de cigare lounge pe terasă.

Despre meniul Caupona

Le place să spună că sunt un restaurant cu mâncăruri vechi, gătite cu tehnici moderne. Dar Caupona este de fapt un restaurant cu mâncare italiană savuroasă, în care vechiul și noul se combină pentru gusturi inedite. Meniul se schimbă la trei luni și pe lângă preparatele a la carte, aici poți avea parte și de experiența de tip tasting menu, care te poartă prin cele mai emblematice feluri ale lui.

De asemenea, în afară de clasicele paste sau fructe de mare, chef Cezar Predescu, cel care se ocupă de toate detaliile meniului, dar care a avut un cuvânt important de zis și în conceptul de amenajare a restaurantului, a ales să servească și preparate mai deosebite, precum cele cu carne de bizon sau de prepeliță. Sezonul este cel care dictează alegerile bucătarului pentru construirea meniului ce nu depășește douăzeci de feluri. Însă pastele cu creveți și trufe sunt printre puținele mâncăruri care se vor păstra de la un sezon la altul pentru că sunt printre cele mai apreciate și destul de ușor de făcut.

Mâncarea este completată de o colecție interesantă de vinuri italienești, șampanii, dar și vinuri românești, atât dintre cele mai cunoscute, cât și etichete mai rare. Dar dacă vreți să alegeți un cocktail în locul unui pahar de vin, atunci acesta va fi preparat la masă, în fața voastră.

De deserturi se ocupă Dana Predescu, soția bucătarului șef, cofetar cu experiență construită în Italia, ce reușește să creeze opere de artă în farfurie.

Restaurant Caupona, str. Herăstrău nr. 4, București

The post Caupona (București) appeared first on Chili Pepper.

Așa că am zis să explorez puțin să aflu care sunt diferențele.

Care este diferența dintre pizza și pinsa

Așadar, pinsa, al cărei nume vine de la verbul latin pinsere, care înseamnă a alungi, are o formă ovală față de rotunda pizza. Aceasta din urmă, deși are rădăcini antice, ca și pinsa, de altfel, este originară în felul pe care îl știm noi azi din zona Napoli. Pinsa, în schimb, vine din Roma.

Însă diferența principală constă în blatul celor două. În vreme ce blatul pizzei este făcut din făină de grâu, pentru pinsa mai este nevoie și de alte tipuri de făină: de orez și de soia, pe lângă cea de grâu. Timpul de dospire este și el mai lung la pinsa, între 48 și 72 de ore, față de 24 ore la pizza. Aluatul de pinsa este mai ușor digerabil datorită conținutului ridicat de apă și a făinelor alternative. În plus temperaturile de coacere ale acesteia sunt mai joase decât în cazul pizzei clasice.

În rest, în ceea ce privește toppingurile, și în cazul pinsei ca și în cel al pizzei, poți fi cât de creativ vrei, dar tradiția italiană este să te limitezi la câteva ingrediente, astfel încât să te poți bucura de un gust cât mai „curat”. Deci nu cred că veți vedea prea curând pinsa cu ananas. Cel puțin nu la Roma… poate doar în Las Vegas. Să nu uităm, totuși, că pinsa a evoluat dintr-o foccacia, deci mai puține „artificii” în legătură cu ea o fac mai autentică.

Citește și povestea pizzei napoletane.

The post Pizza vs pinsa – care este diferența dintre ele appeared first on Chili Pepper.

Care sunt cele mai cunoscute tipuri de înghețată pe mapamond? Păi să vedem!

Gelato

Gelato este denumire italiană pentru înghețată, însă textura ei este una aparte. Este densă și intensă și se lipește de limbă, fiind greu se format cupe perfecte. De aceea, de cele mai multe ori vei vedea că este pusă în cornet cu o spatulă. Densitatea vine de la cantitatea mai mare de lapte decât cea de smântână, care încorporează mai puțin aer la batere decât smântâna. De asemenea, cantitatea de ou este mai mică decât la o înghețată obișnuită, pentru a păstra aromele mai pure, iar pentru un gust mai intens se servește la temperaturi mai ridicate.

Sorbet

Verișorul gelatoului este sorbetul, înghețata făcută din suc de fructe și zahăr, iar zahărul și tipul lui, cât și cantitatea reglează cremozitatea produsului final. Este, de fapt, un sirop de zahăr bătut care, pe măsură ce îngheață, devine o rețea de cristale de gheață răspândite într-o soluție de zahăr suprasaturată care este atât de densă încât nu poate să înghețe.

Semifredo

Mai stăm un pic în Italia pentru o porție de semifredo, adică o înghețată ce se poate tăia cu cuțitul. Este în parte înghețată, în parte mousse, amestecate aerat și înghețate într-un vas astfel încât să fie un bloc compact.

Gheața italiană

Ultima oprire din peninsulă (se pare că italienii sunt mari fani înghețată) este gheața italiană, un fel de sorbet pregătit cu o cantitate mai mică de zahăr, rezultând astfel o textură cu mult mai multe cristale de gheață. Există și o variantă în care se adaugă produse lactate, aceasta numindu-se gheață cremoasă. Acest mod de pregătire reprezintă unul din cele mai vechi deserturi din lume, iar acum este foarte popular în america, făcând parte din cultura italo-americană.

Înghețata din New England

New England este capitala americană a înghețatei, datorită densității de chioșcuri care o servesc și a calității ei. Însă această înghețată este este diferită de restul tipurilor din America și nu numai, fiind chiar mai bogată și mai densă decât gelato. Este creată cu o cantitate mare de lactate și mai puțin aer, devenind foarte densă și greu de topit, iar partea interesantă este că poate fi întinsă ca un aluat pe o placă de marmură, umplută și apoi împăturită, pentru a obține un mix interesant de ingrediente.

Dondurma

Aceasta este o altă înghețată extrem de cremoasă, cu care e posibil să fii mai familiar, pentru că este una din mândriile Turciei. Textura înghețatei-spectacol turcești se datorează salep-ului, o pulbere de rădăcină de orhidee din care se face și o băutură omonimă. Datorită acesteia, înghețata devine foarte elastică, putându-se întinde pe zeci de centimetri.

Kulfi

Este înghețata tipică indiană, pe care o poți găsi fie în varianta tradițională, în formele sale țuguiate, fie în varianta modernă, ambalată, în congelatoarele oricărui supermarket. Este făcută din lapte fiert ore în șir cu zahăr și mirodenii, până ajunge să aibă textura unui sirop, apoi pusă în forme în care este înfipt și un băț.

I Tim Pad

Tot din Asia, mai precis din Thailanda, s-a strecurat și la noi, dar și în restul lumii, o înghețată făcută pe loc: I Tim Pad. Este vorba de o cremă ce este presărată pe o suprafață metalică extrem de rece, înghețând instant, iar apoi este rașchetată cu o spatulă și pusă sub formă de suluri în cupă.

Înghețata moale, la cornet

Este cea pe care o găsești la fiecare colț de stradă, servită ca un moț în vârful unui cornet, mono sau bicoloră, fiind practic o cremă rece, care se topește imediat. Este făcută din lapte, dar cu o cantitate mai redusă de grăsimi, amestecat cu zahăr și arome și mai rar include ouă. Mașina care o produce inserează mult aer în cremă, căpătând astfel textura foarte lejeră.

Înghețata de nitrogen lichid

Cea mai modernă formă de înghețată este cea făcută cu nitrogen lichid. Baza de înghețată lichidă este amestecată cu nitrogenul și în timp ce se amestecă, îngheață automat, această procedură extrem de rapidă asigurând cremozitatea ei pentru că nu apucă să se formeze cristalele de gheață.

Ți s-a făcut poftă? Nu-i problemă, este exact momentul potrivit pentru a trage o fugă până la cel mai apropiat magazin pentru a-ți face provizii!

Citește și: Cine a inventat înghețata. Scurtă istorie a înghețatei

The post Tipuri de înghețată din întreaga lume appeared first on Chili Pepper.

Una dintre definițiile caracteristice ale pizzei napoletane este că ea înglobează adesea mai mult sos decât brânză. Acest fapt lasă umed miezul aluatului, rezultatul fiind că felia de pizza nu stă țeapănă, precum la pizza clasică. Din acest motiv, pizzele napoletane sunt în general de dimensiuni mici (circa 25-30 cm). O altă caracteristică este aceea că pizza napoletană se coace la temperaturi foarte ridicate, de 420-480 grade Celsius, dar nu mai mult de 90 de secunde.

Istoria pizzei napoletane

Pizza, în formatul în care o știm astăzi, a fost inventată în Napoli. Pâinile plate existau și înainte de secolul 18, dar ele niciodată nu fuseseră „înnobilate” cu roșii, fapt ce definește o pizza clasică.

Roșiile au fost aduse în Europa în secolul 16 de către exploratorii care se întorceau din Peru. Mulți europeni au crezut inițial că roșiile sunt otrăvitoare, până în momentul în care țăranii din Napoli au început să le pună pe aluatul de pâine. Acest lucru se întâmpla la finalul secolului 18. Preparatul a devenit imediat extrem de popular, iar mulți călători ajungeau în Napoli cu gândul la a degusta această specialitate culinară, pe care o găseai în special în cartierele săracilor.

O variantă de pizza napoletană este pizza Marinara. Aceasta nu conține brânză și și-a primit numele de la faptul că era preparată de „la marinara” (soția marinarului) pentru bărbatul ei care se întorcea de la pescuit în Golful Napoli.

Mai departe, brutarul Raffaele Esposito, care lucra la pizzeria „Pietro… e basta cosi”, din Napoli, e creditat cu inventarea pizzei Margherita. În anul 1889, regele Umberto I și regina Margherita de Savoia au vizitat orașul Napoli. Esposio a preparat o pizza, în onoarea reginei, ale cărei culori reflectau steagul italian: roșu (roșiile), alb (mozzarella) și verde (busuiocul). Așa a ajuns cunoscută clasica pizza napoletană margherita.

De ce este nevoie pentru a face o pizza napoletană autentică

În mod oficial, cerințele pentru o autentică pizza napoletană încep cu crusta. În consecință, aluatul trebuie făcut cu făină albă, rafinată, de grâu, de tip 0 sau 00, drojdie proaspătă (nu uscată!), apă și sare. Blatul trebuie frământat manual sau cu un mixer la viteză redusă, apoi modelat cu mâinile, fără ajutorul unui făcăleț.

Aluatul e acoperit cu piure de roșii San Marzano, din Italia. Apoi, se pot folosi doar două tipuri de brânză mozzarella. Unul este fior di latte, făcută din lapte de vacă, celălalt este mozzarella di Bufala, făcută din lapte de bivoliță crescută pe pajiștile din regiunile Campania și Lazio. În fine, peste aluat se presară frunze de busuioc proaspăt și ulei de măsline extravirgin. Ingredientele trebuie să fie naturale și proaspete.

Pizza se coace apoi într-un cuptor de piatră, cu foc de lemne, timp de 60-90 de secunde (nu mai mult!) la o temperatură de minim 420 de grade.

De reținut că pizza napoletană are o coajă subțire și moale, iar dacă este coaptă la temperatura din rețeta originală, coaja va avea bule de aer și va prezenta pete carbonizate.

Variațiunile pizzei napoletane

Există trei variațiuni oficiale ale pizzei napoletane:

• Pizza marinara – toppinguri: roșii, usturoi, oregano, ulei de măsline extravirgin
• Pizza margherita – toppinguri: roșii, mozzarella proaspătă, tăiată felii, busuioc proaspăt și ulei de măsline extravirgin
• Pizza margherita extra – toppinguri: roșii, felii de mozzarella di Bufala, busuioc proaspăt, ulei de măsline extravirgin.

Citește și: Ghid de paste italiene, pe regiuni

The post Pizza napoletană – origini, istorie, rețetă appeared first on Chili Pepper.

Despre Osteria Zucca

Deschis în urmă cu doi ani, restaurantul are o intimitate care nu trădează cele 80 de locuri disponibile, datorită compartimentării pe camere și separeuri. Atât de decorul lui, cât și de meniu s-au ocupat înșiși proprietarii. Restaurantul a fost certificat de Accademia Italiana della Cucina, care a descoperit în preparatele de aici o fărâmă din inima Italiei și din respectul ei pentru mâncare.

Despre meniul Osteriei Zucca

Meniul este coordonat de chef Luminița Buloi și este împărțit ca în toate localurile cu specific italian, în antipasti, adică antreuri, primi, adică paste, la care se adaugă risotto, iar apoi felurile principale, împărțite pe pește, carne făcută la grătar și alte mâncăruri cu caracter bogat, dar și garniturile și salatele. Și cum unui restaurant italian nu îi stă bine fără un cuptor de pizza, el există și aici și încântă papilele cu preparate aburinde.

80% din ingredientele folosite sunt de origine italienească, inclusiv făina pentru pizza și Nutella pentru deserturi, dar și pastele, toate având alt gust decât cele existente pe piața românească. Produsele perisabile, însă, precum legumele sau peștele, sunt cumpărate zilnic din București. Și meniul de vinuri este împărțit atât în cele de origine autohtonă, cât și cele importate din Italia, satisfăcând gusturile tuturor clienților. Vedetele meniului sunt supa de fructe de mare, caracatița și bistecca fiorentina. Pizza cea mai cerută este quatro stagioni, iar dintre paste, cele mai apreciate sunt cele cu trufe și cele cu fructe de mare. Din desert, evident că nu putea lipsi tiramisu, însă vedeta este tortul casei, denumit tortul passion, făcut cu mascarpone și dulceață de caise, iar tarta cu Nutella și pară este o plăcere pentru cine o comandă.

The post Osteria Zucca: Viva Italia, în mijlocul Bucureștiului! appeared first on Chili Pepper.

Dar mâncarea italiană este mult mai mult de atât. Dincolo de spaghetti și quatro formaggi, poți descoperi tocane delicioase, fripturi suculente, brânzeturi gustoase și mezeluri interesante. Plus vinurile. Ca să nu mai vorbim de deserturi! Și nu e de mirare, atâta vreme cât italienii stau așa de bine la… cifre.

Statisticile italiene indică faptul că exporturile de produse agricole și alimentare au atins 38 de miliarde de euro în 2016, în timp ce în primul semestru din 2017 au ajuns la aproape 20 de miliarde de euro (+7% față de aceeași perioadă a anului trecut), cu perspective încurajatoare de atingere a obiectivului de 50 de miliarde de euro până la sfârșitul deceniului.

Și dacă tot aminteam de vinuri, în 2016 Italia a fost principalul producător și exportator de vinuri la nivel mondial, cu o producție de 52,5 milioane de hectolitri și cu exporturi de 20,6 milioane de hectolitri.

Italia este țara europeană cu cel mai mare număr de produse agroalimentare cu denumire de origine și de indicație geografică recunoscute de Uniunea Europeană, adică toate acele brânzeturi excelente, de la parmezan la pecorino, plus limoncello și prosecco. 817 este numărul lor, din care 297 produse DOP, IGP, STG și 523 de vinuri DOCG, DOC, IGT.

Iar nouă ne place asta, pentru că suntem o piață destul de bună de desfacere pentru ele. România ocupă locul al 13-lea la nivelul Uniunii Europene și locul al 18-lea la nivel mondial, ca țară de destinație pentru exporturile de produse alimentare și băuturi din Italia. Dar chiar și așa, cu toate bunătățile de-a gata, un pic rușinos pentru  noi, principalele produse importate din Cizmă sunt legumele și fructele, iar pastele și vinurile sunt pe ultimele locuri.

Mai avem mult până să îi egalăm, dar până atunci, hai să deschidem un Chianti și să îl împerechem cu un parmigiano reggiano!

The post Italienii stau bine la cifrele gastronomice appeared first on Chili Pepper.