Cine nu a auzit de pizza? Să ridice două degete cui nu îi place pizza… Da, mi-am închipuit eu că nu e nimeni pe aici. Dar de pinsa ce știți? La prima vedere ai zice că e tot o pizza, dar la a doua, îți dai seama că e ceva diferit și dincolo de forma lunguiață.
Așa că am zis să explorez puțin să aflu care sunt diferențele.
Care este diferența dintre pizza și pinsa
Așadar, pinsa, al cărei nume vine de la verbul latin pinsere, care înseamnă a alungi, are o formă ovală față de rotunda pizza. Aceasta din urmă, deși are rădăcini antice, ca și pinsa, de altfel, este originară în felul pe care îl știm noi azi din zona Napoli. Pinsa, în schimb, vine din Roma.
Însă diferența principală constă în blatul celor două. În vreme ce blatul pizzei este făcut din făină de grâu, pentru pinsa mai este nevoie și de alte tipuri de făină: de orez și de soia, pe lângă cea de grâu. Timpul de dospire este și el mai lung la pinsa, între 48 și 72 de ore, față de 24 ore la pizza. Aluatul de pinsa este mai ușor digerabil datorită conținutului ridicat de apă și a făinelor alternative. În plus temperaturile de coacere ale acesteia sunt mai joase decât în cazul pizzei clasice.
În rest, în ceea ce privește toppingurile, și în cazul pinsei ca și în cel al pizzei, poți fi cât de creativ vrei, dar tradiția italiană este să te limitezi la câteva ingrediente, astfel încât să te poți bucura de un gust cât mai „curat”. Deci nu cred că veți vedea prea curând pinsa cu ananas. Cel puțin nu la Roma… poate doar în Las Vegas. Să nu uităm, totuși, că pinsa a evoluat dintr-o foccacia, deci mai puține „artificii” în legătură cu ea o fac mai autentică.
Citește și povestea pizzei napoletane.
Adaugă un comentariu