Dacă aveți de gând să fiți doar însoțitori care stau să se uite la copiii ce testează toate atracțiile parcului, atunci nu trebuie să vă faceți probleme și puteți să dați iama în toate „nebuniile” pe care chioșcurile și restaurantele din parc le servesc. Însă dacă aveți de gând să participați activ la distracție, trebuie să fiți cumpătați în alegerile culinare.

Și puteți începe cu micul dejun. Este recomandat să săriți peste bufetul plin de dulciuri și să vă îndreptați spre opțiuni ceva mai lipsite de substanțe dăunătoare, cum ar fi pâinea prăjită cu unt sau fulgii ovăz simpli. Practic, mâncărurile simple, fără zahăr sau grăsimi în exces ajută la prevenirea răului de mișcare care poate apărea în timpul curselor din parc, chiar dacă nu suferiți de el de obicei.

De asemenea, specialiștii recomandă să aveți la voi chestii ușoare de ronțăit, care să omoare foamea pe parcursul zilei, astfel încât să nu dați iama în prânzurile de tip all inclusive din parc. Așadar biscuiți sărați, grisine, covrigi sau fructe sunt gustările recomandate.

Hidratarea este aici mai importantă, ca oriunde. Este vară și parcurile sunt spații vaste, care necesită mult mers pe jos, de cele mai multe ori prin soare. Așa că deshidratarea se poate instala foarte repede și în afară că provoacă și senzație de foame, accentuează și greața și senzația de amețeală care se pot instala în timpul turelor de „joacă”. Plus extenuarea tipică deshidratării, de care nu vreți să aveți parte la distracție.

Însă parcurile tematice nu sunt numai despre atracțiile pe roți, ci și despre explorarea deliciilor specifice. Și nu vă împiedică nimeni din a le explora. Așa că dacă vreți să vă bucurați de ele la maximum, planificați-vă vizita în parc astfel încât să începeți cu roller-coster-ele și celelalte atracții „periculoase” și să lăsați spre sfârșit labirintul de gard verde, de exemplu, astfel încât în a doua parte a zilei să vă înfigeți și în înghețatele doldora de toppinguri, vata de zahăr colorată și toate celelalte „păcate culinare”.

Foto: Canva Pro

The post Ce și cum să mănânci într-un parc de distracții fără să ți se facă rău appeared first on Chili Pepper.

Așa că pentru a preveni toxiinfecțiile alimentare și alte neplăceri conexe, urmați regulile de bun simț pentru a mânca street food și aveți grijă la câteva aspecte.

1 Bucurați-vă de panificație

Și nu doar panificație, ci și patiserii, cam tot ce este pe bază de făină și copt, dar fără umpluturi. Produsele de panificație și patiserie au slabe șanse să fie contaminate cu agenți patogeni, așa că un covrig cu susan de la vânzătorul stradal din Istanbul poate fi o alegere foarte inspirată pentru a testa gusturile locale.

2 Acceptați mâncare gătită în fața voastră

Când kebabul este pus pe grătarul încins în fața voastră sau stir-fry-ul sfârâie în tigaia de la colțul străzii pentru ca apoi să ajungă fierbinte direct în farfurie, mâncarea este proaspătă și nu apucă să se contamineze, iar bacteriile rele sunt „pârlite” de focul intens, deci mâncarea proaspăt gătită în fața voastră este mult mai bună decât niște role de sushi care stau pe o tarabă, fie și cu gheață sub ele.

3 Prăjelile sunt bune

În acest caz, da. Temperatura ridicată a uleiului de prăjire omoară bacteriile, așa că și dacă nu sunt gătite în fața voastră, tot sunt alimente destul de sigure. Iar dacă au o concentrație mare de zahăr sau sare, acestea două sunt buni conservanți, mai ales pentru că reduc cantitatea de umiditate din aliment, împiedicând astfel dezvoltarea agenților patogeni.

4 Evitați produsele de natură animală

Adică mai puțin cu lactate, ouă și carne ori pește. În unele locuri, mai ales prin Asia și Africa, regulile de igienă alimentară sunt destul de precare, iar microbiomul nostru nu este obișnuit cu carnea ce a stat ore în șir pe o tarabă la soare. Bine, acum dacă vă aflați într-o piață de pește din America de Sud, nu zice nimeni să nu vă înfruptați dintr-un ceviche proaspăt făcut, însă și aici se aplică regula bunului simț.

5 Mergeți la începutul programului

Dacă vreți să încercați anumite standuri în mod special, aflați când își încep programul pentru a merge cât mai devreme, astfel încât ingredientele să nu fi apucat să stea afară prea mult timp.

6 …sau la orele de vârf

Și momentul în care se aglomerează este unul prielnic. Cu o coadă mare de oameni care își așteaptă porția, mâncarea este gătită imediat și se rulează repede, așa că nu apucă să stea prea mult la căldură.

7 Decojiți fructele și legumele

Mai ales în țările în care apa de la robinet este o problemă, aveți grijă la fructele și legumele ce se consumă cu tot cu coajă pentru că acestea pot fi spălate cu apă contaminată. Fie le mai spălați voi o tură cu apă potabilă, fie le decojiți și evitați salata, de exemplu. De asemenea, este de preferat să cumpărați fructele întregi în locul celor deja curățate și porționate vândute pe stradă, pentru că de cele mai multe ori cuțitul cu care sunt preparate nu este cel mai curat și adesea nici nu se agită să spele fructele înainte de a le tăia.

8 Fără street food înainte de călătorie

Pentru că nu poți ști niciodată când te lovește indigestia, mai bine fiți precauți și stați departe de standurile cu mâncare stradală cu o zi înainte de călătorie, mai ales dacă vă așteaptă un drum lung cu avionul.

9 Alegeți vesela de unică folosință

Pe cât posibil, alegeți vânzătorii stradali care își servesc mâncarea din farfurii de unică folosință, cu tacâmuri corespunzătoare, sau direct din șervețele, pe care le puteți mânca cu mâna (după ce v-ați spălat bine pe mâini). Vesela normală, spălată pe stradă, nu este tocmai cea mai curată și igienică, având în vedere că de multe ori nu au surse de apă directe.

10 Alege băuturi îmbuteliate

Una din problemele principale în multe locuri din lume este apa, așa că dacă nu vă aflați prin Europa sau Statele Unite, unde apa de la robinet este bună de băut, atunci feriți-vă de aceasta, mai ales la băuturile care necesită cuburi de gheață. Alegeți mereu băuturi îmbuteliate, gata răcite.

The post 10 sfaturi pentru a mânca street food fără a te îmbolnăvi appeared first on Chili Pepper.

Agregatorul de producători cuprinde peste 200 de mici afaceri de familie din 10 județe, cu promisiunea ca până la sfârșitul anului să se ajungă la 15 județe, iar în câțiva ani să fie finalizată cartografierea gastronomică a întregii țări.

Accesibilă gratuit, platforma via-profi.ro permite căutarea și contactarea directă a producătorilor, grupați pe domenii și județe. Astfel, puteți pleca într-o descoperire a gusturilor locale prin țară, urmând pin-urile puse pe hartă, pentru a vă întoarce acasă cu portbagajul plin de borcane cu gemuri, zacuscă, siropuri sau tării, fructe și legume proaspete, brânzeturi și alte bunătăți. Ceea ce îi unește, însă, pe toți este motivul pentru care au pornit aceste mici afaceri: nevoia de a avea produse proaspete, sănătoase și „curate” pentru consumul propriu. De aici, printr-un exces de producție, au ajuns să împartă cu familia și prietenii și vorba s-a răspândit prin sat.

„Via Profi este un instrument de explorare culinară care te însoțește prin țară și te ajută să descoperi oameni pasionați și dedicați, care îți oferă ocazia să le treci pragul și să le guști bunătățile! Călătorind local, mâncând sănătos, trăind și spunând mai departe povestea acestor experiențe contribuim cu toții la continuarea tradițiilor într-un mod sustenabil și cu grijă față de noi toți și față de natură. Via Profi este drumul imaginar care leagă întreaga Românie prin intermediul artizanilor săi culinari și ne ajută nu doar să pornim într-o altfel de călătorie, ci și să susținem un stil de viață sănătos pentru noi și pentru economia locală”,

afirmă Călin Costinaș, Directorul General adjunct Profi.

Am pornit și eu pe Via Profi și am descoperit doi producători din Dâmbovița, trei din Sibiu și trei din Cluj, care își folosesc măiestria, cunoștințele acumulate în școli de specialitate și rețetele din strămoși, pentru a produce mezeluri, brânzeturi, conserve, băuturi, legume și fructe, toate din agricultură ecologică, făcute în cantități mici și, de cele mai multe ori vândute printre cunoscuți, la poartă sau la târgurile din zonă. Cei cu capacitate de producție mai mare ajung și în magazinele Profi din apropiere, la raionul Raftul cu Bunătăți Locale.

Platforma via-profi.ro este una vie, completată permanent cu noi producători sugerați de vizitatori, descoperiți de echipele Profi sau care se înscriu folosind formularul de contact. De la produse proaspete autentice, la delicii gastronomice, produsele de pe Via Profi permit o altfel de explorare a bogăției culturale a țării și un sprijin real pentru comunitățile locale. Mai mult, antreprenorii locali care caută sfaturi avizate le pot descoperi prin intermediul blogului Via Profi, locul unde sunt prezentate și povești din România gustului bun. 

The post Micii producători locali, uniți de Via Profi appeared first on Chili Pepper.

Curmalele reprezintă alimentul cu care profetul Mahomed își încheia postul zilnic, ele apărând menționate în Coran, prin urmare tradiția este respectată peste tot. Mai departe, însă, fiecare gospodărie cu obiceiurile ei. Poate te-ai întrebat vreodată ce se mănâncă de Ramadan? Hai să vedem!

Ciorbe și tocane

Harira este o supă gătită frecvent în Maroc și nu lipsește de pe mesele cinelor din Ramadan. De regulă este o supă de legume, însă uneori poate avea și carne.

Tot în Nordul Africii, de data asta în Algeria și celelalte țări maghrebiene, se consumă chorba frik. Este o ciorbă bogată, cu roșii, năut, legume, miel și multe condimente. Însă, ingredientul principal este freekeh, o formă de grâu dur verde.

Shorbat adas este deci tot o ciorbă, dacă e să îi ascultăm numele. Doar că în România ciorbele sunt acre, iar aceasta este mai curând o supă, făcută din linte roșie și stropită la final cu zeamă de lămâie, provenită din Iordania.

Un fel de tocană gătită lent este haleem, din Pakistan, pentru care se lasă la foc mic și îndelungat carnea, cu grâu sau orz, linte, nuci și condimente, până devine cremoasă. Deasupra se presară ghimbir ras, ceapă caramelizată și frunze de coriandru.

Bamia. Adică bame. Ele sunt vedetele de Ramadan în Liban, puse într-o mâncărică cu carne și condimente orientale.

Nafaqo este vărul somalez al oului scoțian, și fiind practic ruda săracă, oul nu este învelit în carne, ci în piure de cartofi, dat apoi prin pesmet și prăjit. În limba somaleză, nafaqo înseamnă „nutriție” și este foarte popular de Rmadan.

Ayam masak merah este o tocană malaysiană de pui în sos aromat.

Doro wat este o altă tocană de pui, de data aceasta picantă și provenită din Etiopia, un fel de mâncare națională, foarte prezentă pe mesele de iftar.

Din Nigeria, Senegal și Ghana vine orezul jollof gătit într-un sos consistent de roșii cu pudră de curry și alte condimente și servit adesea cu pui sau pește prăjit.

În Libia cartofii prăjiți au altă formă de Ramadan, când se transformă în m’battan, un fel de cartofi umpluți prăjiți.

Sarmalele nu sunt ele ale noastre, mai ales cele în foi de viță, oricât ne-am dori să le patentăm. Au fost, însă, răspândite prin tot imperiul lui Alexandru cel Mare, care le iubea și le ducea cu tot cu bucătăriile armatei prin toate teritoriile. Așa au ajuns dolma și în Iraq, acolo unde sunt iubite de iftar și servite cu melasă de rodie.

Arroz caldo este felul de mâncare național al filipinezilor și nu putea lipsi nici de la mesele din Ramadan. Este o tocană-supă de orez cu pui, presărată cu usturoi prăjit și ceapă verde proaspăt tocată.

Pâini

La aproape vecinii turci, tradițional este ramazan pidesi. Este vorba de pâini plate, presărate cu semințe de susan și negrilică, cu care mai toți călătorii în Turcia sunt deja obișnuiți. Alături de acestea, turcii mai pun pe masa de iftar (cina din timpul Ramadanului) și ouă, brânză, labneh și gem.

În Uzbekistan majoritatea populației este musulmană, dar în zecile de ani cât au făcut parte din Uniunea Sovietică nu le-a fost permis să își practice religia pe față, așa că Ramadanul este o sărbătoare restrânsă acolo. Iar cinele încep prin gestul capului familie de a rupe și împărți pâinea patır, coaptă în cuptorul tandoori.

Plăcințele prăjite, de obicei, samosa, umplute cu legume sau carne, sunt foarte populare în toată India, dar și pe mesele de Ramadan din țara cu a treia cea mai mare populație musulmană din lume.

În Siria, pâinea ma’arouk se servește doar de Ramadan. Este un fel de colac-brioșă umplut cu o pastă de curmale și servit cu brânză, gem și ceai sau cafea.

Deserturi

Mai ales în Egipt, dar și în restul țărilor din Nordul Africii și Orientul Mijlociu, de Ramadan se mănâncă qatayef (cataif), un desert ce poate fi în două forme. Prima este formată din mini-clătite făcute cu drojdie și fripte doar pe o parte, închise parțial, ca un con, și umplute cu o cremă de brânză, presărate cu fistic sau nuci și miere. În cea de-a doua variantă, clătitele sunt umplute, lipie ca niște colțunași și prăjite în ulei, pentru ca apoi să fie stropite cu sirop.

În Palestina, mesele de Ramadan se umplu de knafeh, adică kunefele știute de noi.

Dacă ajungeți de Ramadan la Dubai (și nu numai atunci), ar fi bine să gustați chebab. Nu este kebab, ci niște clătite groase, servite cu sirop de curmale sau miere, tradiționale din Emirate.

Kuih lapis este un desert gelatinos, făcut cu lapte de cocos, cu făină de orez și arome locale precum pandanul și florile-fluture, foarte popular în Indonezia și Malayesia.

Zoolbia este un desert prăjit popular în Iran, foarte asemănător cu jalebi din India. Este foarte dulce, cu aromele Orientului și se servește adesea cu ceai.

Khaliat al nahl provin din Yemen și sunt niște chifle dulci, așezate în tavă în formă de fagure (numele lor chiar asta înseamnă, chifle fagure), umplute cu cremă de brânză și presărate cu semințe de susan și negrilică.

Falooda este un desert răcoros din Bangladesh pentru care în lapte se pun fidea, jeleu, sirop de trandafiri, semințe de busuioc, perle de tapioca și nuci tocate. Iar la final se mai pune deasupra și o cupă de înghețată, eventual cu șofran.

Comunitatea musulmană din Statele Unite a adoptat prin anii 1930 un desert făcut din pastă de fasole, bean pie, care să fie sănătos și halal, iar de atunci este nelipsit la mesele de Ramadan.

Citește și: Mâncarea columbiană de la ea de acasă

The post Preparate tradiționale de Ramadan appeared first on Chili Pepper.

1. Sinatra Hat la restaurantul Sinatra

Pălăria care era marca de imagine a faimosului cântăreț a devenit un simbol și pentru restaurantul ce îi poartă numele, situat în Encore Las Vegas. Este vorba de un mousse de ciocolată servit cu panna cotta de ciocolată cu lapte alături.

2. Lobster Tails la Carlo’s Bakery

Mai exact, foitaj în formă de cozi de homar gândit de patiseria Carlo’s a faimosului Buddy Valastro, Cake Boss. Însă acest desert din foi crocante umplute cu o cremă făcută din cremă de vanilie amestecată cu frișcă, nu îi aparține ca idee vedetei show-urilor tv, ci este în meniul cofetăriei încă de la deschidere, cu mai bine de 100 de ani în urmă. Carlo’s Bakery din Vegas este situată în complexul Venetian.

3. Giant Fortune Cookie la Tao Asian Bistro

Tot în Venetian se află și acest bistro care servește la sfârșitul meselor un desert în formă de fortune cookie gigant, acele fursecuri ce ascund un bilețel cu un mesaj inspirațional pentru viitor. Și prăjitura de la Tao Asian are mesajul, dar acesta este pus la vedere, pentru că în interior este umplută cu mousse de ciocolată albă și neagră, iar împrejur este decorată cu fructe proaspete.

4. Lemon Ricotta Cookies la Giada

Giada De Laurentiis este o altă vedetă a canalelor tv dedicate gătitului, iar restaurantul ce îi poartă numele din Vegas este situat în The Cromwell. Lemon Ricotta Cookies nu este un desert spectaculos, însă este unul mult aclamat, chiar prin simplitatea lui. Este vorba de câteva fursecuri în aluatul cărora sunt puse brânză ricotta și lămâie, acoperite de o glazură tot de lămâie.

5. The Strawberry la Spago by Wolfgang Puck

Desertul „căpșună” de la Spago din cadrul Bellagio este unul cât se poate de modern și spectaculos, în care căpșuna este o construcție pătrată cu mai multe arome, ce include migdale, confit de căpșuni și micro-busuioc.

6. The Cigar la The Mayfair Supper Club

Situat tot în cadrul Bellagio, Supper Club își îmbie oaspeții la un trabuc după masă, însă acest trabuc este unul deosebit. Vine în fața ta sub un cloch ce lasă să scape fumul atunci când este ridicat, iar țigara este făcută din ciocolată cu pară și alune de pădure.

7. Sticky Toffee Pudding la Gordon Ramsay Steak

Odată ajuns în Las Vegas nu poți rata unul din restaurantele emblematicului celebrity chef, Gordon Ramsey. Iar unul din deserturile de aici este o prăjitură clasică, sticky toffee pudding, prezent în forme diferite în toate din cele 4 locații ale sale.

Citește aici și despre alte deserturi despre care nu ai auzit.

The post 7 deserturi celebre din Las Vegas appeared first on Chili Pepper.

Africa de Nord: Couscous

Couscousul, acest preparat de bază din Maroc, Algeria, Tunisia și Mauritania a devenit patrimoniu cultural în 2020. Deși noi suntem obișnuiți să îl cumpărăm de la magazin, couscous-ul tradițional se face în casă, uneori la o clacă de femei, dar mai ales este împărțit la o masă cu toată familia dintr-un singur bol mare din care mănâncă toți. Întregul ritual, de la făină la cina din familie face parte din patrimoniul UNESCO

Armenia: Lavash

Lavash, acest tip de lipie din Armenia, este în patrimoniul UNESCO încă din 2014. Aluatul de apă cu făină de grâu este frământat și întins în foi subțiri, ce sunt apoi puse într-un cuptor vertical cu ajutorul unei pernuțe. Întregul proces și interacțiunea dintre femeile care pregătesc lavash a determinat înscrierea sa în patrimoniul cultural.

Asia Centrală: Lipia

Această pâine necrescută este liantul meselor din Turcia, Iran, Azerbaijan și alte țări din Asia Centrală și a intrat în patrimoniul cultural în 2015. De regulă, lipia este pregătită în casă zilnic și nu doar că face parte din mesele obișnuite, dar este și obiect ritualic la sărbători religioase, nunți, înmormântări, botezuri.

Azerbaijan: Dolma

Dolma, adică sarmale, dar vorbim de sarmalele în foi de viță, pe care poate că le asociați mai mult cu Grecia sau Turcia, însă UNESCO a considerat Azerbaijanul ca fiind leagănul lor. La fel ca și la noi, sarmalele sunt o mâncare pentru ocazii speciale, iar rețeta lor e transmisă în familie.

Belgia: Cultura berii

Apărută în Evul Mediu ca o alternativă la apă, care nu era prea curată și provoca frecvente îmbolnăviri, berea a fost inițial produsă pe scară largă în mânăstiri. La ora actuală sunt peste 1500 de brand-uri de bere în Belgia și această tradiție a intrat în patrimoniul cultural al UNESCO din 2016.

Coreea: Kimchi și Kimjang

Kimchi este un preparat de murături făcut de regulă din varză, amestecată cu ardei iute, usturoi, ghimbir și alte condimente. Kimjang este momentul din noiembrie în care familiile se adună pentru a pune varza la murat.

Croația: Manufactura de turtă dulce

Intrată în Evul Mediu în acea zonă, manufactura de turtă dulce (licitar) a creat familii întregi de artizani care și-au stabilit propriile moduri de decorare a dulciurilor. Cea mai populară formă este cea de inimă, turta dulce fiind oferită la ocazii speciale, de la zile de naștere, la nunți.

Franța: Gastronomia franceză

Cultura culinară din Franța adună oamenii în jurul meselor cu orice ocazie importantă, mâncarea fiind un element cheie și o experiență în sine. Cinele gastronomice includ cel puțin patru feluri și pot dura ore în șir. Iar din 2010 au devenit și patrimoniu cultural UNESCO.

Georgia: vinul produs prin metoda Qvevri

Se consideră că Georgia este locul de naștere al vinului, cu dovezi care datează din anii 6000 î.Hr., iar în 2013 procedeul tradițional a devenit patrimoniul cultural intangibil al țării, conform UNESCO. Acest procedeu presupune păstrarea vinului în imense amfore de lut (qvevri), îngropate în pământ.

Italia: Pizzaiuolo-ul napoletan

Nu pizza în sine, ci meseria celui care o prepară, pizzaiuolo, a intrat în patrimoniul UNESCO pentru că dibăcia lui și energia pe care o depune pentru a obține această mâncare atât de populară fac măiestria ei.

Japonia: Washoku

Mâncarea japoneză simplă, proaspătă a fost înscrisă în UNESCO în 2013 ca o modalitate de a conserva tradiția ei care începe să pălească în fața noilor importuri, iar washoku este denumirea colectivă a preparatelor japoneze. În mod tradițional este compusă din orez, supă, o garnitură care dă gust orezului și murături japoneze, tsukemono.

Malawi: Nsima

Nsima este un terci făcut din făină albă de porumb și apă. Procesul de gătire este, însă, unul destul de complicat, iar acest preparat este prezent în multe țări din Africa sub diverse denumiri. Totuși, importanța lui în familiile din Malawi l-au făcut să devină patrimoniu cultural.

Malta: Il-Ftira

Il-Ftira este o pâine cu maia cu crusta crocantă, specifică insulei, recunoscută de UNESCO în 2020. se face doar manual și perioada de ucenicie este destul de lungă până ajungi un brutar specializat.

Mediterana: Dieta mediteraneeană

În 2013 țările din jurul Mării Mediterane (Spania, Italia, Portugalia, Maroc, Croația, Grecia și Cipru) au fost înscrise în patrimoniul cultural UNESCO pentru preparatele lor bazate pe pește și legume proaspete, dar și pentru modalitatea de a împărți mesele în familie și cu prietenii.

Mexic: Bucătăria tradițională

Bucătăria tradițională mexicană este una diversă, variind în funcție de provincie, dar are la bază o combinație între moștenirile aztece, mayașe și spaniole. Mâncarea este esențială în orice fel de eveniment social ce are loc în Mexic.

Mongolia: Airag

Verișor cu ayranul din Orientul Mijlociu, airag este un lapte fermentat, însă laptele este de iapă și fermentarea se face într-un vas făcut din piele de vacă printr-un procedeu lung și complicat. Intrat în 2019 în patrimoniul UNESCO, airagul a fost pentru sute de ani o sursă de nutrienți pentru poporul mongol.

Paraguay: Terere

Asemănător cu „ceaiul” mate, prezent și în alte țări din America de Sud, terere este făcut din plante medicinale macerate cu apă rece. Rețeta diferă de la familie la famlie, ceaiul intrând în anul 2020 în Patrimoniu UNESCO mai ales datorită însemnătății legate de cunoștințele de medicină tradițională locală.

Singapore: Hawkers

Mâncarea stradală este interzisă în Singapore, așa că toți comercianții de street food au fost strânși în mall-uri sau piețe acoperite, denumite hawkers, unde standurile oferă o varietate bogată de mâncăruri cu influențe chinezești, thai, filipineze, indiene, etc. Apărute în anii 1960, hawker-ele au intrat în patrimoniul UNESCO în 2020.

Turcia: Cafeaua turcească și Keșkek ceremonial

Turcia are 3 valori culturale culinare în lista UNESCO. Prima este lipia prezent în toată Asia Centrală. Cafeaua turcească este cea de-a doua. Introdusă în Imperiul Otoman în secolul al cinsprezecelea, cafeaua a devenit repede o bătură care i-a captivat pe turci și s-a răspândit în tot imperiul, iar din 2013 este și patrimoniu cultural. Vorbim despre acea cafea fiartă îndelung (eventual la nisip), astfel încât să facă spuma faimoasă de la suprafață.

Keșkek este o tocană de grâu sau orz cu carne, gătită îndelung la foc deschis, care se regăsește și în bucătăriile din Iran și Grecia. Este un fel de mâncare cu rol ritualic în ceremoniile religioase și este printre primele feluri înscrise în patrimoniul UNESCO încă din 2011.

Uzbekistan: Palov

Palov sau plov este un pilaf de orez cu legume, condimente și carne și uneori și stafide, prezent în orice zi și orice casă din Uzbekistan. Ba chiar se mănâncă la toarte mesele zilei. Da fapt, legenda spune că a fost inventat de Alexandru cel Mare din dorința ca trupele sale să nu mai piardă timpul cu mesele și să mănânce același lucru de dimineață până seara. Iar din 2016 face parte și din UNESCO.

Oshi Palav este varianta din Tajikistan, însă acolo rolul este ca o ofrandă de pace către oameni cu rădăcini diferite. Acest fel de mâncare este servit la momente importante din viață precum nunțile sau înmormântările. Varianta tajikă a intrat în patrimoniul UNESCO în același an ca și cea uzbekă.

Citește și: Diferența între bucătăria creolă și cea cajun

The post Mâncăruri și gastronomii intrate în Patrimoniul Cultural UNESCO appeared first on Chili Pepper.

America

Când conquistadorii au descoperit Americile, au adus cu ei și leguma care urma să schimbe gastronomia internațională: ardeiul iute. Așa că el nu putea lipsi din sosurile autohtone din această parte din lume.

Zona Mării Caraibelor se află la confluența bucătăriilor din America de Sud, Africa, India și Europa, cu ale sale savori creole și cajun. Sosul iute caraibian este făcut pe bază de ardei scotch bonnet. Rămânem în aceeași regiune geografică, dar ne focusăm acum pe sosul Jamaican Jerk, ce are puternice influențe din vestul Africii. Jamaica a fost un nod important în comerțul cu sclavi, așa că influențele culinare sunt și ele africane, iar acest sos face deliciul fripturilor din zonă, dându-le arome de ardei scotch bonnet, ghimbir și cimbru.

Ceva mai la vest este sosul picant mexican, aflat la mama lui acasă, pentru că Mexicul este de fapt locul de origine al ardeilor iuți, astfel încât în fiecare regiune câte un soi este la putere. În Yucatan ai habanero, în Mexico City rege este puya, iar în Veracruz găsești mai ales chile de arbol.

Sosul hot chile barbecue este foarte popular în Statele Unite și are la bază ketchup și zahăr, la care se adaugă, în funcție de diversele rețete, fie sos Worcestershire, fie oțet sau alte ingrediente. Și, evident, ardei iuți.

Tot pe bază de ardei iuți, de data aceasta din soiul aji, este și sosul aji amarillo, un deliciu peruan care se folosește în multe preparate și, care, dacă este făcut cu semințele ardeiului cu tot, este extrem de picant, însă dacă acestea sunt scoase, nu are decât o savoare ușor hot.

Africa și Orientul Mijlociu

Harrisa este vedeta nordului Africii, un sos făcut pe bază de ardei capia și ardei iute. Originile sale sunt în Tunisia însă, acolo unde soiul de ardei folosit este baklouti.

Amba este un sos irakian care seamănă mult cu un chutney și este făcut din mango, ardei iute și o serie de condimente, folosit cel mai adesea la preparatele pe bază de carne.

Yemeniții mănâncă schug sau sahawiq, un sos în variante roșu sau verde, în funcție de culoarea ardeiului iute de la bază, la care se mai adaugă usturoi, coriandru, chimen și ulei de măsline.

Asia

Nu-i așa ca ați auzit cu toții de supa tom yum sau de pad thai? Da, sunt printre cele mai cunoscute preparate thailandeze iar gustul lor delicios este dat inclusiv de nam prick pao, o pastă de ardei iute copt cu ceapă și usturoi. Iar acest sos-pastă se poate mânca și întins pur și simplu pe pâine. Tot din Thailanda vine și sosul Sriracha, care a devenit celebru la nivel internațional. Sosul picant se face din ardei iute, usturoi, oțet, sare și zahăr, teoretic, dar de fapt este mult mai complex.

Uleiul de ardei iute chinezesc este răspândit prin toată țara, dar cu diverse variațiuni, însă cel mai popular este în bucătăriile din regiunile Sichuan, Hunan și Shaanxi. Adesea acesta nu este infuzat doar cu ardei iute, ci și cu ghimbir, usturoi, semințe de susan și piper sichuan.

Chogochujang este un sos coreean bazat pe pasta gochujang făcută din pulbere de chili, orez glutinos, malț, pudră de boabe de soia fermentate și sare.

Sambal este un sos indonezian provenit din insula Java, care, și el, s-a strecurat cu talent în bucătăria internațională. Pe lângă ardeii ochi-de-pasăre sau cayenne, se mai adaugă ghimbir, ceapă și pastă de creveți.

V-am făcut poftă?

Citește și: Cum e să mănânci cel mai iute ardei iute din lume

The post Descoperă sosurile picante din bucătăriile lumii appeared first on Chili Pepper.

Regulile de distanțare sunt clare, însă nimeni nu a zis că supunerea în fața lor trebuie să fie anostă, așa că unii antreprenori sau manageri și-au dat examenul de creativitate în acest sens.

De exemplu, în Thailanda, legislația impune ca mesenii să stea în diagonală așezați, chiar dacă sunt cuplu sau familie, așa că locurile față în față sau unul lângă altul la o masă sunt excluse. Pentru a le face respectarea regulamentului mai ușoară clienților, Maison Saigon din Bangkok a pus pe toate scaunele invalide urși panda uriași, din pluș, care să le fie parteneri tăcuți celor care ies în oraș. Mai mult de atât, patronul a instalat și paravane de plexiglas pe mijlocul mesei, astfel încât să împiedice răspândirea virusului de la unul la altul. Tot el, patronul, speră și că prin măsura folosirii jucăriilor uriașe va încuraja persoanele singure să iasă la masă în oraș pentru că astfel vor avea pe cineva cu care să împartă masa.

În Amsterdam, restaurantul cu meniu vegetarian Mediamatic Eten a închis mesele de maximum trei persoane în mini-sere de sticlă, care să îi protejeze pe consumatori. De asemenea, mâncarea este adusă la ei de chelneri bine echipați cu mânuși și viziere. Și tot în Olanda, McDonalds are în plan să implementeze în toate locațiile sale servirea robotizată și paravane de departajare. Iar în Italia, Burger King testează zilele acestea o aplicație în care cei care vor să vină să mănânce în restaurante, vor trebui să își rezerve masa în prealabil.

În Statele Unite ale Americii, mai multe restaurante din acele zone în care s-a permis redeschiderea deja au optat pentru a pune la mesele pe care clienții nu au voie să le ocupe manechine din plastic complet îmbrăcate și cu bijuteriile puse, dar și păpuși gonflabile, spre amuzamentul unora dintre oaspeți și oripilarea altora.

Proprietarul Pubbelly Sushi din Miami s-a inspirat de măsurile luat în China și a pus panouri separatoare din policarbonat între mesele ce pot găzdui până la 6 persoane, creând astfel niște mici cușete în care mesenii sunt separați și de personalul de servire, nu doar între ei.

The post Cum arată distanțarea socială în restaurantele din întreaga lume appeared first on Chili Pepper.

Restaurantul Sketch s-a deschis în 2002 în locul în care pe vremuri erau birourile Christian Dior și este dispus pe două niveluri. Astfel, la Sketch vei găsi două restaurante și trei baruri, cu aspecte diferite, care te introduc mai curând în atmosfera artistică a unui muzeu sau a unei galerii de artă decât într-o sală de mese.

Designul cu personalitate al localului a fost creat de sculptorul francez, Noé Duchaufour-Lawrance, și proprietarul, Mourad Mazouz, iar de meniu se ocupă bucătarul, Pierre Gagnaire, fericit posesor al trei stele Michelin.

Galeria roz a restaurantului Sketch, ce este tapetată cu peste 200 de lucrări ale lui David Shrigley, nu e deschisă doar pentru cină, ci și pentru faimosul ceai de la ora cinci, pentru care restaurantul are angajat un somelier de ceai, care să facă experiența ce începe de la 59 lire sterline, una memorabilă.

Salonul Parlour a fost reamenajat în 2018 și gândit astfel de proprietar împreună cu designerul Andres Ros Soto și este cunoscut pentru micul dejun și snaks-urile de la bar. Salonul The Glade te poartă în povestea unei păduri, de la pereții pictați la covorul texturat și mobilierul atent selecționat. Aici se servesc micul dejun, prânzul și gustări de bar.

East Bar este un mic bar, de doar 30 de locuri, cu aspect de navă spațială, „scufundat” sub nivelul toaletelor futuriste, ce servește numai cocktail-uri, cu prețuri începând de la 15 lire sterline.

Așadar, la Sketch poți să îți petreci cu ușurință un weekend și să pleci cu o experiență memorabilă.

The post Restaurantele lumii: Sketch (Londra) appeared first on Chili Pepper.

Înainte, însă, de a răsări zgârie-nori și mall-uri spectaculoase, emiratele din acea zonă aveau o tradiție proprie, care presupunea feluri de mâncare bogate în carne și pește, pentru cei de pe malul mării, și mai puține legume, din cauza climei deșertice.

Toate acestea s-au combinat cu mâncărurile imigranților, din care cele indiene au avut cel mai mare impact asupra gusturilor emirezilor.

Într-o vacanță la Dubai, dacă vrei să guști din mâncarea tradițională, cel mai bine ar fi să alegi una din mesele culturale de la centrul Sheikh Mohammed bin Rashid al Maktoum, situat în zona istorică a orașului, unde pe lângă felurile de mâncare primești și o bogată paletă de informații culturale despre viața din Emirat.

În aceeași zonă poți descoperi și restaurante cu meniuri tradiționale, cum ar fi Arabian Tea House sau Nablus Kanafeh. Dacă treci râul, în zona de bazar vei găsi de asemenea restaurante autentice, dar nu la fel de fancy ca cele din al Fahidi, care sunt dedicate în principal turiștilor, dar nu numai.

Un alt punct de interes pentru gusturile tradiționale este restaurantul Logma, cu sedii în Mall Dubai, dar și în Box Park, o zonă nouă, plină de restaurante de tot felul construite în containere.

Dar Dubaiul se cere a fi explorat, chiar și din punct de vedere culinar, așa că opțiunile sunt foarte variate și mereu se deschid localuri noi, cu mese delicioase. Ca să vă faceți o idee, vă las mai jos un video realizat într-un city break în faimosul Emirat.

The post Mâncăruri tradiționale din Dubai appeared first on Chili Pepper.