De la omuleţii galbeni cu ochi mici, care trăiesc în insulele acelea care compun Japonia și care folosesc orezul la orice, vine alcoolul din orez, cunoscut sub denumirea de sake. Deşi este, în general, consumat împreună cu sushi, aceasta nu e tocmai combinaţia potrivită, deoarece aroma este prea asemănătoare cu cea a orezului pentru a pune bine în valoare gustul mâncării. Sake se produce prin fermentare multiplă, ca şi în cazul berii, dar este clasificat, ca şi vinul, în sake de masă, futsu-shu şi sake cu denominaţie specială, tokutei meish-shu.
Cel de masă reprezintă cam 75% din producţie. Cel special se obţine printr-o şlefuire mai avansată a bobului de orez, pentru că sake se obţine prin şlefuirea boabelor până la miez, şi prin adaosul de alte substanţe.
Sake se bea şi rece, la temperatura camerei, şi fierbinte, în funcţie de anotimp, dar şi de preferinţe. Băutura japoneză se păstrează la rece şi întuneric. După deschidere, ţine-o în frigider şi bea-o în maximum două zile. A treia zi poţi să o foloseşti la prepararea mâncărurilor.
Adaugă un comentariu