Exact după cum îi spune și numele, este un ceai garnisit cu brânză în diverse forme, mai spumă, mai cremă…
Băutura a apărut în Taiwan și China și s-a extins în Asia, prinzând apoi și populația americană, cam cum face pandemia acum. Singura diferență este că acest ceai cu cremă de brânză a prins mai curând la mileniali și la generația Z. Dar chiar și așa, doar 13% din populația Statelor Unite a auzit de el și 5% l-a și încercat.
La cheese tea trebuie să vă gândiți ca la un coke float (adică o cola cu o lingură generoasă de înghețată pusă deasupra) pentru că este un ceai, cald sau rece, peste care se pune o cremă făcută din spumă de lapte, frișcă și cremă de brânză. Și cum este preferat de generațiile care s-au obișnuit să aibă multe posibilități, evident că a apărut și cheese tea vegan, făcut cu o „cremă de brânză” din lapte de cocos.
Varianta clasică este cu această spumă de cremă de brânză sărată, chiar dacă ceaiul de sub ea este dulce, însă au apărut și diverse variațiuni care aduc mult mai mult a desert.
Ca să poți să te bucuri de el la adevărata sa valoare – spun adepții lui – cheese tea trebuie băut fără pai, direct din pahar, lăsând ceaiul să treacă spre gură prin stratul de cremă de brânză, și astfel să se mixeze aromele. Deci nu îl vei savura ca pe un frappe, cu paiul (contrar imaginii frumoase din deschidere). Am făcut această comparație pentru că cel mai apreciat este ceaiul rece și aspectul paharului te duce cu gândul la clasicul caffe frappe. Și, la fel ca acesta, nici cheese tea nu este prea dietetic: ceaiul trebuie să fie îndulcit, iar spuma are calorii adunate de la crema de brânză, frișcă și lapte. Ca să nu mai spun că unele versiuni mai au și ceva toppinguri!
Adaugă un comentariu