În Europa, Sărbătorile de iarnă reprezintă o perioadă de bucurie și, mai ales, de celebrare a diverselor tradiții culinare. Locuitorii din fiecare țară europeană pun pe masă preparate cu arome și istorii unice, multe dintre acestea regăsindu-se sub forma dulciurilor și plăcintelor de Crăciun. Aceste plăcinte – antreuri sau deserturi – sunt expresii istorice ale culturii și tradiției, transmise din generație în generație.
De la tocătura cu mirodenii din plăcintele britanice până la ricotta bogată din crostata italiană, fiecare plăcintă își spune propria poveste. În cele ce urmează, explorăm zece plăcinte tradiționale europene de Crăciun, aprofundând aromele lor distincte, ingredientele și istoriile care le-au transformat în părți integrante ale festinului de Crăciun de pe întregul continent.
1 Marea Britanie: Plăcințele cu tocătură / Mince Pies
Plăcintele cu tocătură sunt element de bază al Sărbătorilor britanice de Crăciun, fiind umplute în mod tradițional cu o tocătură ce constă dintr-un amestec bogat de fructe uscate tocate, alcool distilat, condimente și, uneori, seu de vită folosit pentru foetaj. Inițial, plăcintele cu tocătură erau mai mari și de formă ovală, simbolizând ieslea în care a dormit Iisus când era copil, partea de sus reprezentând hainele sale înfășurate. Cu timpul, rețeta a evoluat, în special în Epoca Victoriană, pentru a deveni plăcințelele mici, rotunde și dulci pe care le cunoaștem astăzi. Acestea sunt adesea acoperite cu zahăr pudră și servite calde.
Istoria plăcintelor cu tocătură a început în secolul al XIII-lea, când cruciații europeni s-au întors acasă cu rețete care conțineau mirodenii precum scorțișoara, cuișoarele și nucșoara. Aceste condimente, împreună cu utilizarea fructelor și a cărnii, erau un simbol al bogăției și au fost încorporate în bucătăria festivă. Se credea, de asemenea, că mâncatul plăcintelor tocătură în cele 12 zile de Crăciun (din Ajunul Crăciunului până pe 5 ianuarie) aduce noroc, o tradiție care se păstrează și astăzi în unele părți din Marea Britanie.
O rețetă de mince pie găsești aici.
2 Italia: Crostata di Ricotta
Crostata di Ricotta este o plăcintă italiană de Crăciun, deosebit de populară în regiunile sudice. Aceasta prezintă o crustă de patiserie dulce umplută cu brânză ricotta cremoasă, adesea îmbogățită cu zahăr, ouă și arome precum vanilie sau coajă de citrice. Unele variante includ chipsuri de ciocolată sau fructe confiate, ceea ce le transformă într-un desert bogat și decadent. Textura plăcintei este fină și cremoasă, contrastând încântător cu crusta sfărâmicioasă.
Din punct de vedere istoric, brânza ricotta a fost un element de bază în bucătăria italiană, datând din epoca romană. Tradiția plăcintelor dulci cu ricotta în perioada Crăciunului a apărut probabil ca o modalitate de a folosi resturile de brânză și de a crea un preparat special și luxos pentru festivitățile de sărbători.
O rețetă de Crostata di Ricotta găsești aici.
3 Franța: Tarte Tatin
Tarte Tatin este o tartă clasică franceză cu mere răsturnate, creată accidental de surorile Tatin la sfârșitul anilor 1800 la hotelul lor din Valea Loirei. Povestea spune că una dintre surori, intenționând să facă o plăcintă tradițională cu mere, a caramelizat din greșeală zahărul și untul într-o tigaie înainte de a adăuga merele și de a le acoperi cu aluat. Rezultatul, după ce a fost răsturnat, a fost o tartă delicioasă și caramelizată.
Astăzi, tarte tatin se face prin caramelizarea merelor în unt și zahăr înainte de a le coace sub un strat de patiserie în cuptor. Tarta este apoi răsturnată pe o farfurie înainte de a fi servită, dezvăluind un strat superior de mere frumos caramelizat. Nu este în mod tradițional o plăcintă de Crăciun, dar în ultimii ani, aromele sale calde și reconfortante au făcut-o să devină o preferată de Sărbători în multe gospodării franceze.
O rețetă de tarte tatin găsești aici.
4 Germania: Stollen
Plăcinta Stollen este inspirată de pâinea tradițională germană de Crăciun, Stollen, care datează din secolul al XV-lea. Inițial, Stollen se făcea în timpul Adventului, o perioadă de post, și, prin urmare, era destul de simplă și tare. Cu timpul, odată cu ridicarea restricțiilor privind untul și laptele de către Papa Inocențiu al VIII-lea la sfârșitul secolului al XV-lea, Stollen a devenit mai bogată și mai aromată.
Versiunea de plăcintă încorporează aceleași ingrediente cheie: fructe uscate (cum ar fi stafidele și coaja de citrice), nuci, condimente (cardamom și scorțișoară) și un mijloc de marțipan. Adesea este presărată cu zahăr pudră, simbolizând zăpada de iarnă. Această adaptare a pâinii în formă de plăcintă permite obținerea unei cruste mai onctuoase și mai fine, îmbunătățind textura și bogăția generală a desertului.
O rețetă de stollen găsești aici.
5 Spania: Empanada de Navidad
Empanada para Navidad, o versiune festivă a tradiționalelor empanadas spaniole, este un produs de patiserie, umplut cu o varietate de ingrediente. Umpluturile variază în funcție de regiune și pot include fructe de mare, carne sau combinații dulci. În timpul Crăciunului, aceste empanadas sunt adesea mai elaborate, încorporând ingrediente de lux, cum ar fi crustacee sau bucăți speciale de carne, alături de sosuri bogate.
Empanada își are rădăcinile în Galicia și Portugalia, cu referințe care datează încă din Evul Mediu. Erau preparate convenabile pentru muncitori și călători, deoarece învelișul de patiserie constituia un recipient durabil pentru diverse umpluturi. Versiunea de Crăciun a acestui preparat scoate în evidență flerul spaniol de a combina diverse ingrediente într-un fel de mâncare armonios și festiv, reflectând diversitatea culinară regională a țării.
O rețetă de empanadas de Crăciun (cu spanac) găsești aici.
6 Grecia: Melomakarona
Melomakarona este o abordare unică a deserturilor tradiționale grecești de Crăciun. Aceste fursecuri, făcute cu ulei de măsline, portocale și condimentate cu scorțișoară și cuișoare, sunt înmuiate într-un sirop de miere și adesea acoperite cu nuci. Versiunea de tartă/plăcintă transpune aceste arome într-un desert mai mare, care poate fi împărțit, așezând fursecurile condimentate și îmbibate în sirop într-o crustă și, uneori, acoperindu-le cu nuci și cu miere suplimentară.
Melomakarona își are originile în Grecia antică, unde prăjiturile cu miere erau oferite zeilor. Versiunea modernă, cu adaos de condimente și nuci, s-a dezvoltat probabil în epoca bizantină. Varianta de plăcintă este o inovație relativ recentă, demonstrând adaptabilitatea și evoluția deserturilor tradiționale grecești pentru a se potrivi gusturilor și ocaziilor contemporane.
O rețetă de Melomakaronagăsești aici.
7 Polonia: Makowiec
Makowiec este o delicatesă poloneză de Crăciun, ce constă într-un aluat dulce de drojdie umplut cu un amestec bogat și îndulcit de semințe de mac, care include adesea miere, nuci și fructe uscate, de genul stafidelor. Este un desert dens și aromat, semințele de mac oferind o textură și un gust unic.
Makowiec are o istorie îndelungată în bucătăria poloneză, popularitatea sa datând din secolul al XIX-lea. În mod tradițional, se crede că semințele de mac simbolizează abundența și fertilitatea, ceea ce face ca makowiec să fie un preparat cu semnificație pe masa de Crăciun. Versiunea de plăcintă oferă o variantă a ruladei clasice, oferind o textură mai asemănătoare cu cea a unei prăjituri, și păstrând în același timp aromele esențiale ale originalului.
O rețetă de makowiec găsești aici.
8 Portugalia: Bolo Rei
Bolo Rei, prăjitura tradițională portugheză servită în perioada Crăciunului, seamănă cu o coroană și este umplută cu fructe confiate, nuci și, uneori, include un mic premiu sau fasole boabe uscată.
Originile Bolo Rei vin din secolul al XIX-lea, fiind inspirate de Gâteau des Rois din Franța. Prăjitura a fost introdusă în Portugalia de Confeitaria Nacional, o celebră cofetărie din Lisabona. Prăjitura Bolo Rei este un deliciu și un simbol festiv, premiul sau bobul ascuns determinând, în mod tradițional, cine va fi responsabil pentru cumpărarea prăjiturii în anul următor.
O rețetă de bolo rei găsești aici.
9 Suedia: Saffranspannkaka
Saffranspannkaka, un desert tradițional suedez, este o budincă de orez cu aromă de șofran, de pe insula Gotland. Este făcută din orez, sau uneori din semolă, infuzată cu șofran, ceea ce îi conferă o culoare galbenă și o aromă aparte. Budinca este coaptă într-o crustă și este servită în mod tradițional cu dulceață de merișor și frișcă bătută.
Utilizarea șofranului în bucătăria suedeză datează din Evul Mediu, iar Saffranspannkaka își are probabil originea în această epocă. Șofranul, fiind un condiment scump, era folosit în mâncărurile festive pentru a marca luxul și sărbătoarea. Acest desert este o parte îndrăgită a tradițiilor suedeze de Crăciun, în special în insula Gotland, unde este un element de bază al ospățului de sărbători.
O rețetă de Saffranspannkakagăsești aici.
10 Irlanda: Plum pudding
Budinca irlandeză de prune este un desert de Crăciun adânc înrădăcinat în tradițiile și obiceiurile de sărbători. În ciuda numelui său, budinca nu conține de fapt prune; numele datează de pe vremea când „prunele” se refereau la stafide sau la alte fructe uscate. Această budincă bogată și densă se prepară cu un amestec de fructe uscate, nuci, condimente, pesmet, seu sau unt și, adesea, se înmoaie în alcool – brandy sau stout – care nu doar că adaugă aromă, dar acționează și ca un conservant.
Rădăcinile istorice ale budincii de prune datează din Anglia medievală, iar rețeta a evoluat de-a lungul secolelor. Inițial, era un fel de mâncare asemănător unui terci preparat cu carne, legume, fructe și condimente. Cu toate acestea, până în secolul al XVII-lea, s-a transformat în ceva mai apropiat de desertul pe care îl cunoaștem astăzi. În Irlanda, adaosul de alcool a devenit o trăsătură distinctivă, reflectând tradiția bogată a țării în materie de fabricare a berii și distilare.
În mod tradițional, budinca de prune este gătită la aburi timp de mai multe ore și apoi lăsată să se învechească, permițând aromelor sale să se dezvolte și să se maturizeze. În ziua de Crăciun, este adesea reîncălzită și prezentată cu mare fast, stropită cu coniac și aprinsă înainte de a fi servită, creând o flacără albastră spectaculoasă. De obicei, se servește cu smântână, cremă sau un sos dulce.
Budinca irlandeză de prune este mai mult decât un simplu desert; este un simbol al spiritului de sărbătoare, reunind familiile într-un ritual de pregătire și celebrare. Aromele sale bogate și textura densă și umedă îl fac o concluzie perfectă pentru festinul de Crăciun, iar prepararea și prezentarea sa păstrează vie o bucată de istorie culinară care a fost transmisă din generație în generație.
O rețetă tradițională de plum pudding irlandeză găsești aici.
Concluzie
În concluzie, aceste zece plăcinte și deserturi europene de Crăciun oferă o privire fascinantă asupra bogatelor tradiții culinare care marchează sezonul festiv pe Bătrânul Continent. De la plăcintele cu tocătură din Marea Britanie, care simbolizează bogăția și norocul străvechi, până la Saffranspannkaka din Suedia, cu infuzie de șofran, fiecare preparat reflectă un amestec unic de istorie, cultură și ingrediente locale. Sărbători fericite!
Foto: Canva Pro
Adaugă un comentariu