Food stories

7 diete ale unor scriitori și poeți celebri din secolul 19

Înainte de 1847, vegetarienii se numeau ”pitagorieni”. Pe principiul că oamenii trebuie să arate compasiune naturii și creaturilor ei, au apărut mulți care au început să renunțe la carne. Se pare că bizara epocă victoriană era un teren propice pentru dezvoltarea acestor idei iar unii dintre scriitorii, poeții și artiștii vremii au îmbrățișat imediat această idee romantică. Ba chiar și-au dezvoltat propriile diete despre care susțineau că sunt sănătoase și care, de fapt, nu erau decât ciudate.

Programul de slăbit al Lordului Byron

Lord Byron

Lord Byron a avut mereu probleme cu greutatea, kilogramele depunându-se constant pe trupul poetului și politicianului englez, care pur și simplu adora să mănânce mult și greu. În încercarea de a combate acest obicei care-i cauza neplăceri, Byron și-a scris propria dietă, care avea să devină primul program de slăbit al unei vedete!

Pe parcursul anilor în care era student, se hrănea cu biscuiți uscați și apă sau cu cartofi fierți în oțet. S-a convins că oțetul ajuta la digestie și la scăderea în greutate așa că se înfometa, pe ideea că astfel mintea lui devenea și mai ascuțită. Între 1806 și 1811, Byron a slăbit nu mai puțin de 32 kg. Dacă la o mergea la o cină la care trebuia să mănânce din politețe, poetul lua la final o cantitate semnificativă de magneziu. Iar când nu trebuia să se îmbrace frumos, el purta mai multe straturi de haine din lână, pentru a fi nevoit să transpire și, astfel, să-și mai piardă din kilograme.

Charles Dickens și ”un măr pe zi”

Charles Dickens

Dickens era un bărbat care știa ce mănâncă. Iar acest lucru se reflecta cumva în scrierile lui – de la dieta de înfometare din ”Oliver Twist” la obsesia pentru merele coapte. Scriitorul era convins că dacă mânca un măr pe zi în timpul călătoriilor pe mare nu va avea rău de mișcare. Ba chiar credea că tulburările de echilibru pe care le experimentezi când ești pe vas, pot fi ”rezolvate” prin consumul de mere.

Porridge-ul de sărăcie al lui Charlotte Bronte

Charlotte Bronte

Surorile Bronte nu au crescut deloc în puf. Dacă într-o zi primeau toate de mâncare în același timp, atunci era un eveniment remarcabil. Au trăit perioade de reală înfometare din cauza sărăciei iar în acele zile un colț de pâine și un pic de porridge prăjit era tot ce intra în burțile lor. Charlotte avea să transforme experiențele ei neplăcute legate de mâncare (de lipsa ei, de fapt) într-o temă care a urmărit-o în aproape toate romanele ei. Eroinele ei se înfometau pentru a dovedi că sunt puternice, pe ideea că trupul nu are nevoie de combustibil câtă vremea inima și mintea sunt în formă maximă.

”Cu de toate”, pentru Robert Louis Stevenson

Robert Louis Stevenson

Robert Louis Stevenson, scriitorul, poetul și călătorul scoțian, era un gurmand care ducea lucrurile la extrem. De la obiceiul de a fuma aproape continuu, până la cel de a consuma cafea tare și alcool – lucruri de care nu a reușit să se lase niciodată. Cu mâncarea avea aceeași relație: dieta lui era foarte bogată în colesterol și carbohidrați, de aceea avea repetate crize de meningită, completate de o tensiune mărită, generată de faptul că fuma și consuma cafea în exces.

Lewis Carroll și Țara Minunilor

Lewis Carroll

Se știe faptul că Lewis Carroll își făcuse un obicei din a fuma opiu, mulți fiind cei care au fost convinși că ”Alice în Țara Minunilor” e un testament subtil, care să-i certifice pasiunea. În epoca victoriană, mulți oameni fumau opiu zilnic, aceata fiind una dintre principalele cauze ale mortalității infantile crescute de atunci. Carroll a ”plusat”, suplimentându-și dieta cu sandvișuri cu opiu, considerând că e mai ușor să mănânci drogul decât să-l fumezi. Pesemne că era, și că beneficiile unui regi cu opiu erau mai bune decât faptul că respirația îi devenise extrem de urât mirositoare.

Omleta lui Darwin

Charles Darwin

Charles Darwin suferea de probleme cu aciditatea la stomac, de gută și de flatulență. În fiecare zi lua ”zece picături de acid clorhidric” iar dieta lui consta dintr-o mică porție de găină, un ou făcut omletă și brânză. Doctorul lui a încercat să-l convingă să mănânce pâine prăjită și i-a recomandat să aibă în vedere produsele cu amidon, în special cartofii. Însă Darwin era convins că acest ”regim” inventat de el i-a rărit considerabil momentele în care era nevoit să vomite.

O anșoa pentru Keats

John Keats

Poetul englez John Keats a fost diagnosticat cu ”osteneală mentală” în 1820 iar medicul său, dr. James Clark, a încercat să-i trateze durerile de somac și tuberculoza printr-o dietă ce consta dintr-o singură anșoa, la care se adăuga o mică bucată de pâine, în fiecare zi. Pe parcursul acestui regim, lipsit, evident, de vitaminele și mineralele esențiale, Keats aproape că sângera zilnic. Deși acesta era un tratament obișnuit în acea vreme, în mod cert el a contribuit la înrăutățirea stării generale a poetului, care a devenit la un moment dat complet lipsit de energie.

Despre autor

Chili Pepper

Adaugă un comentariu

Click aici ca să postezi un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

answear.ro%20

carturesti.ro%20




Booking.com

Fii prietenul nostru!