Iosif Ștefănescu, unul din cei mai cunoscuți chefi din Capitală, are o experiență de peste 22 ani în gastronomie și conduce bucătăria de la restaurantul Osho din București.
Ca la majoritatea bucătarilor, pasiunea lui pentru gătit s-a născut în bucătăria de acasă, pe lângă mama. La vremea aceea, „una din activitățile mele preferate era să-i îmbunătățesc rețetele. Așa că mi-am urmat chemarea și am făcut liceul de profil la Viilor, locul de inițiere al celor cu gând de bucătărie la vremea aceea.” De acolo, primul pas în carieră a fost în cea mai elaborată bucătărie profesională de la acea vreme, în 1994, cea a restaurantului de la hotelul Sofitel din București. Următorul pas a fost tot la un hotel de lanț, de data aceasta la Marriott, în Munchen. Și, la fel ca mulți alți bucătari cu experiență de la noi, adevărata școală și-a făcut-o pe mare, pe vasele de croazieră. „În 8 ani de muncit pe mare, am trecut de la bucătar la sous chef, ceea ce însemna o responsabilitate imensă și coordonarea unei echipe de cel puțin 40 de oameni. Întors în țară, am lucrat la deschiderea restaurantului din Radisson, iar în 2011 m-am stabilit la Osho, din care am făcut curtea mea de joacă preferată.”
Cu o vastă experiență în bucătăria internațională, chef Iosif se poate lăuda că știe să gătească tot ce îi cere clientul, indiferent de proveniența preparatului. La dulciuri, însă, nu se aventurează. Mai ales că nici nu e mare fan în a le consuma. De fapt, mâncarea lui preferată este ceea ce găsește în frigider noaptea, când ajunge acasă. „De cele mai multe ori ajung acasă târziu, după 16 ore de muncă, iar cina mea o constituie roșii cu brânză devorate în picioare, cu jumătate de corp în frigider.” I-ar plăcea să aibă mai mult timp pentru familie și prieteni, să le gătească și acasă toate ideile pe care le experimentează la restaurant, dar din păcate escapadele sale culinare casnice sunt mai degrabă o raritate. Totuși, la prieteni apelează să îi fie „cobai” pentru noile idei de rețete. După ce acestea trec testul prieteniei, se aventurează la clienții fideli ai restaurantului, cu care are deja o relație stabilită. „Apreciez enorm clienții care au deschiderea să încerce lucruri noi, din afara meniului, și care au încredere că eu și bucătăria Osho nu o să-i dezamăgim.” Dar faptul că e un bucătar bun nu l-a scăpat de gafe. Sau poate tocmai pentru că a mai și gafat de-a lungul timpului, a ajuns un bucătar așa de bun, care a învățat din greșeli. „Am două povești, mai degrabă gafe decât greșeli. Odată, de emoții, am uitat să pun burta în ciorba de burtă a domnului Gică Popescu. Altădată, pe vas, la o cină pentru 1500 de persoane, am reușit cumva să fac tot beef wellington-ul well done – o greșeală pe cât de memorabilă, pe atât de irepetabilă.”
Admir mulți bucătari, începând cu mentorii mei din primii ani de gătit la nivel profesionist, precum Jean Luc Bagneau la Sofitel sau Antonio Variano pe vasele de croazieră, dar și colegi de-ai mei din industrie, precum Cezar Munteanu, Joseph Hadad sau Nico Lontraș. Dintre bucătarii-vedetă internaționali, găsesc inspirație în atitudinea și munca lui Gordon Ramsay și Heston Blumenthal.
Adaugă un comentariu