Exotica thailandeză Anne Ampawan, care face furori în gastronomia asiatică din București, este proprietara restaurantelor Kunnai și Sofa și omul cu viziune din spatele meniurilor acestora. Nu are o diplomă de chef, dar experiența de peste 15 ani în lumea restaurantelor a învățat-o cum să prepare, aranjeze și servească mâncărurile pe care le crează alături de echipa sa de bucătari.
A învățat să gătească thailandez din familie și s-a îndrăgostit de această activitate, însă apoi a avut șansa să fie ucenicul elvețianului Philippe Bruttin, de la care a învățat nu doar cum să mânuiască ustensilele de bucătărie, ci și cum să conducă un restaurant. Netemându-se de munca grea, Anne a început de la zero cu maestrul bucătar, profesor la una din cele mai prestigioase școli culinare din lume, Lausane Hotel Management School.
Doamna Ampawan știe să gătească mâncare thailandeză și chinezească, interesant fiind că în familia ei sunt și câteva ”rădăcini” chinezești. Dar a învățat și un pic de bucătărie indiană și ceva mai multă mediteraneeană, incluzându-le aici pe cea italiană, spaniolă, marocană. Însă de 7 ani, de când este în România, a învățat să prepare și mâncăruri autohtone, între care sarmalele sunt preferatele ei.
Îi place să călătorească și s-a plimbat cam peste tot în lume, așa că are suficiente surse de inspirație, atunci când îi vin idei pentru noi preparate pe care le încearcă în bucătăria de acasă. Are noroc că locuiește deasupra restaurantului Kunnai și de fiecare dată când îi lipsește ceva din cămară (sau din frigider, pentru că acolo cel mai adesea găsești prosecco, dar multe altele pot lipsi), nu face decât să coboare în depozitul bine aprovizionat al restaurantului. Pentru că în depozit, o mare parte din ingrediente provin direct din Thailanda, iar acum este în faza de rezolvare a actelor, astfel încât să poată importa produsele pentru a le comercializa. Așa că în cel mai scurt timp, atunci când vei dori să gătești acasă o supă Tom Kha, nu va fi nevoie decât să tragi o fugă până la boutique-ul de ingrediente pe care intenționează să-l deschidă în cadrul restaurantului.
Cu toate acestea, mâncarea ei de suflet sunt pastele. A fost măritată vreme de mulți ani cu un italian, iar acum este parteneră la restaurantul Sofa tot cu un italian, deci știe ce înseamnă o porție adevărată de paste. Dar mănâncă orice. Cu cât mai picant, cu atât mai bine. Chiar se amuză că cei din bucătăria de la Kunnai susțin că iuțeala preferată de șefa lor este toxică. Se pare că la ei există un sistem de clasificare a iuțelii: lejer, mediu, picant, nu mai pune, iute ca la mama și iute ca la Anne. Atunci când i se face dor de casă, curry-urile verzi sau roșii sunt cele care mai atenuează sentimentele și o fac să se simtă mai bine.
[…] Portret de chef: Anne Ampawan […]
[…] Portret de chef: Anne Ampawan […]
[…] Portret de chef: Anne Ampawan […]