Prăjituri inedite din jurul lumii

Nu știu alții cum sunt, dar mie îmi place ca atunci când plec undeva, în altă țară, să mă înfrupt din toate bunătățile locale, inclusiv prăjiturile de care localnicii se bucură. Nu mereu îmi plac, dar niciodată nu regret experiența. Așa că vă îndemn și pe voi să o încercați. Iar pentru asta am făcut o selecție a unor prăjituri inedite din jurul lumii, pentru când veți ajunge în acele destinații.

Lapis Legit – Indonezia

Este o prăjitură moștenită de pe vremea colonizării olandeze din secolul al șaisprezecelea și adaptată la stilul indonezian, făcută din 30 de foi coapte individual. Prăjitura a început în bucătăriile olandezilor de demult veniți în Indonezia, care își doreau să reproducă rețeta germană de baumkuchen, iar în timp a prins gust local cu nucșoară, cardamom, cuișoare și scorțișoară. Pe lângă abundența de mirodenii, lapis legit are nevoie de 40 de gălbenușuri și 3 pachete de unt, făcând-o astfel un desert pentru ocazii speciale.

Prăjitura-lună – China

Festivalul Mijlocului Toamnei are loc în China în cea de-a opta lună astronomică a anului, adică undeva prin septembrie-octombrie, în jurul echinoxului de toamnă, atunci când este cea mai apropiată lună plină de acesta. Cu această ocazie, toată lumea oferă celor dragi prăjitura-lună (yuè bĭng – 月餅), care simbolizează familia și armonia. Prăjitura este un fel de tartă sau plăcintă, făcută dintr-un aluat fraged umplut cu pastă dulce de fasole, pastă de semințe de lotus sau pastă de curmale. Unele versiuni au un gălbenuș de ou sărat în interior, care simbolizează luna plină.

Le gâteau vert – Franța

Poate că nu știați, dar Calude Monet, faimosul pictor, era un mare fan al gătitului, a scos chiar și o carte de bucate, iar gâteau vert era una din preferatele sale. În traducere „prăjitura verde”, își capătă culoarea și, implicit, numele de la spanacul folosit în compoziție. Pe lângă acesta, mai are lichior kirsch și fistic în blat, iar crema este cu fistic, kirsch, unt, zahăr, lapte, ou și făină. Apoi prăjitura este acoperită cu o glazură făcută din unt și suc de spanac și decorată cu petale de trandafir și fistic.

Prăjitura ube macapuno – Filipine

Ube este un tubercul de culoare mov, cu un gust dulceag aparte, care crește în Filipine și este foarte popular în deserturile din acea țară. Macapuno este tot un fruct, un fel de nucă de cocos cu pulpa gelatinoasă, obținută prin manipularea genetică a unui sortiment de cocotier. Iar prăjitura în sine este de fapt un tort cu straturi de blat de pandișpan și cremă de unt.

Prăjitura prințesă – Suedia

Prinsesstårta este numele suedez al prăjiturii apărută prima oară în cartea de bucate a profesoarei de menaj a nepoatelor regelui Gustaf V. Åkerström în 1948. Cartea a devenit atât de populară încât a ajuns să fie scoasă în 18 ediții revizuite și adăugate, iar prăjitura prințesei a devenit așa de îndrăgită încât acum o găsești aproape în fiecare cafenea și restaurant din Suedia, inclusiv la Ikea. Și la Ikea la noi o găsești atât la restaurant, cât și la magazin, congelată. Are la bază un blat subțire de pandișpan uns cu gem de căpșuni, peste care vine o cremă generoasă de frișcă, iar deasupra are un strat de fondant în culori pastel, fie verde, fie roz, fie galben.

Prăjitură cu pandan – Singapore

Pandanul este o plantă cu frunze lungi și subțiri și foarte aromate care se folosește pe scară largă atât în deserturi, cât și în mâncăruri, prin toată Asia de Sud-Est. Adesea aroma lui poate fi înlocuită cu vanilia în deserturi, însă sunt unele diferențe. În plus, frunzele se folosesc și pentru culoare, nu doar pentru aromă. Prăjitura cu pandan este un pandișpan făcut cu lapte de cocos și frunzele zdrobite bine, având o culoare verzuie, în funcție de cât de multe frunze folosești.

Sakura mochi – Japonia

Mochi sunt cele mai populare deserturi în Japonia. Sunt făcute dintr-o pastă de orez glutinos și au diverse arome. Una dintre aceste variațiuni este Sakura mochi, denumită după faimoasa înflorire a cireșilor din primăvară. Are culoarea roz pal și se pregătește de obicei de Hinamatsuri, Ziua Fetei, în Martie. Este umplut cu pastă de fasole roșie și învelit cu frunze de cireș murate.

Părjitură de supă de roșii – America

Prima mențiune scrisă a acestei prăjituri, tomato soup cake, a apărut într-o carte de bucate din 1922, pe vremea când praful de copt nu era prea ușor de găsit, iar aciditatea roșiile ajuta la aerarea copturilor. Se face cu supă de roșii din conservă, însă aceasta nu îi dă decât o urmă de aromă dulce-pământie, care este completată de abundența de mirodenii adăugate.

Prăjitura cu trei tipuri de lapte – Nicaragua

Originile acestei prăjituri sunt destul de incerte (deși istoricii zic că Nicaragua ar fi, totuși), având în vedere că rețeta de tres leches este disputată de 5 țări din America Centrală și de Sud: Nicaragua, Mexic, Venezuela, Cuba și Puerto Rico. Este un pandișpan scufundat în 3 tipuri de lapte (condensat, evaporat și normal), de unde își trage și numele. Prăjitura este servită rece, de la frigider, și cu un topping de frișcă deasupra.

Cassata siciliană – Italia

Cassata este o prăjitură decadentă, bogată și foarte apreciată. Se servește de obicei de Paști. Într-o formă specială se întinde un strat de marțipan verde, peste care se pune unul de pandișpan. Umplutura este de ricotta, uneori cu bucățele de ciocolată și/ sau coajă de portocală confiată. Deasupra se mai pune un strat de pandișpan, pentru a închide prăjitura. Se dă la rece peste noapte, înainte de a fi scoasă din formă și decorată cu pastă de zahăr și fructe confiate.

Chikenduza – Zimbabwe

În Zimbabwe, Chikenduza este cunoscută drept prăjitura-bomboană și asta pentru că este o brioșă densă acoperită cu o glazură de zahăr roz.

Prăjitura chajá – Uruguay

Chajá este o pasăre gri și pufoasă care nu are nicio legătură cu prăjitura omonimă, așa că nu se știe de ce creatorul ei i-a dat acest nume. Tortul a apărut prin anii 1920 în orașul Paysandú și este făcut din straturi de bezea, frișcă, pandișpan și piersici din compot. Unele rețete cer și ungerea blaturilor cu vin alb, iar altele cu rom.

Basbousa – Egipt

Este o prăjitură cu origini în Imperiul Otoman, făcută din semolina, adică făina din grâu dur, iaurt, fulgi de cocos și tahini. Pe deasupra sunt presărate migdale și sirop de zahăr.

Citește și: Ce este clafoutis și cum se prepară prăjitura cu vișine